Se cunoaşte faptul că simplitatea este formula de profunzime. Fiindcă a scrie simplu e un act de îndelungată maturitate. Se uită adesea că marilor personalităţi le este proprie simplitatea. Gheorghe Moţiu care a trăit 95 de ani, este o pildă. În volumul IV, “Stropi în cascada vieţii”, apărut la prestigioasa Editură “Viaţa arădeană”, 2003, autorul şi-a adunat reflecţiile sale, chintesenţe ale gândului izvorâte din existenţa şi experienţa sa de aproape un veac. Aceste “gânduri” sunt asemeni stropilor de apă în esenţa cărora se află şi se reflectă “cascada vieţii”. În ele se acumulează toată lumna soarelui, strălucind precum briliantul.

Cartea este o sinteză de exprimări scurte, preferate mai ales de temerari, pe care le numim aforisme. Acestea fiind expresii pline de înţelepciune şi har, metafore dintre cele mai izbutite, despre care Victor Hugo spunea că sunt: “post-scriptum de ma vie” (Prieten rece, dar sigur). Nu este un secret că filosofi, istorici, sociologi, esteticieni, eticieni, mari personalităţi aparţinând tuturor ramurilor ştiinţei au gustat şi creat aforisme.

Gheorghe Moţiu în cartea sa “Stropi în cascada vieţii” “reprezintă o parte din vuietul unei cascade de gândire şi iubire, pentru sine, dar mai ales, pentru semenii săi”, (Sabin Bodea), fiindcă aforismul este inima gândului şi este pentru orice creator un pisc dar cu cărări dificile şi întortocheate: “Arta se naşte dintr-o suferinţă pentru noutate. Ea este noutatea pentru care s-a suferit”. Se observă la aforismele lui Gheorghe Moţiu că sunt construite, în marea lor majoritatea, (cartea cuprinde 1693 de aforisme), din două părţi: în prima se alimentează reflecţia cu paradoxul, iar în a doua parte răzbate înţelepciunea, povaţa, concluzia de la care a pornit gândul şi spre care se îndreaptă percepţia cititorului: “nu există libertate fără iubire. Necesitatea libertăţii se simte în suferinţă, dar plenitudinea ei – numai în iubire”.

Nicolae Iorga mărturisea, în “Cugetări”, că aforismul este “o legătură de adevăr care scânteie”. Aforismul este schimbul dintre inteligenţă şi imaginaţie, în folosirea intuiţiei. Imaginaţia împrumută ideii din aforism forma, iar inteligenţa îî împrumută conţinutul. Intenţia, însă, îl ajută să depăşeaşcă obstacolele raţiunii, aşa şi aforismele lui Gheorghe Moţiu “scânteie”, iluminând înţelepciunea pe dinăuntru. Dacă la Lucian Blaga în “Elanul insulei” aprecia că arta (aforismul) este “floare în stare de graţie, aleasă să conceapă Logosul şi să-l nască”, la Moţiu “Arta exprimă adevărul prin frumuseţe, ştiinţa exprimă frumuseţea prin adevăr”, sau tot la Blaga aforismul este “simplu grăunte de metal nobil ce poate avea greutatea unei lumi”.

“Greutatea unei lumi” au şi aforismele lui Gheorghe Moţiu fiindcă înmagazinează multă cugetare şi înţelepciune ce constituie puntea de legătură între ramuri aparent rigide şi filosofia la care sunt conectate. Maxima, aforismul, cugetarea, apoftema, reflecţia scurtă, notaţia filosofică au condus şi canalizează la apropierea acestor ramuri de “poezie” de care nu sunt străine: “Prin ştiinţă, omul experimentează realitatea; prin artă o visează. Experienţa şi visul sunt drumuri omeneşti prin care se ajunge la adevăr şi frumos?”.

Gheorghe Moţiu adunând în această carte reflecţiile sale, satisface, în totalitate, îndemnul lui Nicolae Iorga de “a face actul social al frumuseţii şi înţelepciunii”. Şi nu-i punem nicidecum la îndoială convingerea că “Nu e vorba de: cât ai născut o carte, ci de: cât timp ai purtat-o” fiindcă Gheorghe Moţiu a purtat-o un secol.

Un fel de … Notă a Redacţiei:

La două săptămâni după finalizarea tehnică a acestei cărţi, sponsorizată de rectorul Univ. de Vest “Vasile Goldiş” Arad (prof. univ. dr. Aurel Ardelean), senatorul Dorel Constantin Onaca şi subsemnatul “eminenţa cenuşie a zonei” – cum spunea scriitorul Vasile Dan – a decedat, împăcat cu ideea că şi acest tom de gândire şi simţire a văzut lumina tiparului. La înmormântarea săvârşită la cimitirul “Eternitatea” din Arad, de către preotul Gheorghe Zaharia Iova, au participat zeci şi zeci de scriitori, oameni de cultură şi artă, apropiaţi ai familiei Topor, familia care l-a îngrijit bine pe scriitor până în ultima clipă, cea terminus, marcată de o înmormântare de excepţie. Atunci am hotărât să facem un bun şi onest gest final pentru “senior”: am donat fiecărui participant la înmormântare o carte. Spre aducere aminte … dar şi spre a gusta câte un strop de înţelepciune acelui care a fost dascăl (absolvent de Litere şi de Teologie). Maestre, îţi trimit un gând, acolo unde eşti, prin aceste rânduri şi prin recenzor … prietenul nostru de la Cluj-Napoca, Alexandru Florin Ţene.

SABIN BODEA

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s