Cu antologia de poezie, Evanghelia a V-a (titlu oarecum eretic, dar Poetul se justifică smerit, prin Logos inspirat…), Poetul Constantin Ghiniţă se află la a 11-a carte publicată. Cartea antologică este împărţită în cinci capitole, figurând simbolic Cerul-TREI şi Dragostea Mântuitoare-DOI, sau Martiriul-PATRU, întru Dumnezeu Cel Căutat şi Regăsit-UNU: Capitolul I – Adaosul ce-mi răscoleşte pragul; Capitolul II: Acolo unde naşterea mă-mparte; Capitolul III – Am fost cândva şi vagabond şi rege; Capitolul IV – „Şi fac din noapte ziuă şi din păcat – altar”; Capitolul V – Tot căutând intrarea ce-ntruna mă chema.

În finalul cărţii antologice, sub titlul Argumente, sunt strânse opiniile critice (însoţite chiar de dedicaţii poetice fermecătoare şi extrem de onorante!) ale unor personalităţi, fie critici, fie poeţi de înaltă autoritate…”celestă”: dintre critici îi amintim pe Liviu Grăsoiu, Florentin Popescu, Mircea Dinutz, Emilian Marcu, Marin Ifrim, Corneliu Fotea, Ion Murgeanu, Valeriu Anghel, Viorel Munteanu, Adrian Botez etc. – dintre poeţi, îi remarcăm pe Liviu Ioan Stoiciu, Gheorghe Istrate, Dumitru Pricop, Paul Spirescu, Florin Muscalu, Apostu Panaitache Vultureanu, Camelia Ciubotaru, Florin Ciurumelea etc. Ultima secţiune o alcătuiesc datele bio-bibliografice (foarte extinse, dar şi deosebit de interesante şi relevante, pentru evoluţia omului şi, mai ales, poetului religios Constantin Ghiniţă, vremelnic peregrin prin zona sublunară…), sub titulatura de Addenda

Cel veşnic în aşteptare de prieteni/Prietenie, ca stare hristică, de comuniune întru Duh („Vă mulţumesc Prieteni/că aţi câtat şi aţi dansat cu mine Acolo/ uitând de Voi aşa cum şi eu am uitat de ale mele” – cf. Nunta continuă, Ieşirea din Geneză, III, p. 99) – este totodată şi acela în veşnică stare de gâlceavă/cârtire neliniştită şi împăcare trudnică, dar total, devotat sinceră, cu Dumnezeu…, numit cu Numele de Mare şi Nestinsă Taină-„ACOLO”:

a-pe de o parte, după legea Ortodoxiei mereu convorbitoare cu Cel de Sus, fără-ncetare rugătoare întru tot mai adâncă cercetare…şi, apoi, luare de la capăt, veşnic, ciclic, neistovit, a cercetării/afundării, ba chiar ispitirii, temporar şi aparent apostatice (căci, de la Toma Necredinciosul, se produce abstragerea spirituală în Ioan-al-Inimii), de/întru Dumnezeu… – Constantin Ghiniţă vrea să ştie toate-ale Totului Dumnezeiesc: „Căci mă tot întreb/ce făceai Tu, Doamne, înainte de a te apuca/să faci ordine în Haos?/Doar Început şi Dintotdeauna?/(…) Îl las pe Toma şi mă retrag în Ioan(…)/ Noapte bună, Doamne!/numai că Mâine, tare mă tem,/o voi lua de la capăt;/Bună dimineaţa, Doamne!”(cf. Disperanţe-2 – , p. 111);

b-pe de altă parte, căutătorul de Îngeri este şi căutătorul de sine, întru sacră schizofrenie dibuitoare a Sinei Cosmice: „Unde-mi este Locul, Clipa/de sunt sfâşiat în două? /îmi tot caut, Doamne,-ntruna/Luna plină-n Luna nouă(…)Ca-ntr-o lume ireală/de simboluri şi de vis/mă învârt în aşteptarea/Naşterii ce mi-a fost scris”(cf. Unde-mi este locul, clipa, p. 112) –

c-aşa încât, când dă, în sfârşit, de Sinele său, îşi doreşte retragerea în Sinea de dincolo de orice Sine individual – …dar, din păcate, îşi dă seama că retragerea, în sau din Amin – trece prin Poarta-„Doamna Moarte” (pe care, de altfel, ar avea chef de a o bea: „îmi este un chef de a bea/până şi propria mea moarte” – cf. p. 173) – singura mângâiere rămânând starea interioară de continuă Rugăciune-Pregătire de Reintegrare în ACOLO, Stare Continuă de Rugăciune care albeşte până şi Păcatul: „La mulţi ani, Noroc şi Sănătate!/an de an se-adună, Constantin…/cât aş da, ah cât aş da din toate/să mă pot retrage din Amin!(…)/ şi Acolo, singur cum am fost/Alb de rugăciune şi păcate/să încep cel mai de seamă Post/s-o înşel cumva pe Doamna Moarte” (cf. Alb de rugăciune şi păcate, p. 260);

d-dar, tot ciclic, ca şi căutarea de Dumnezeu-Sinea, este şi aflarea seninului serafic, al aflării…fie măcar şi pentru câteva clipe, Constantin Ghiniţă se află într-un tainic Port al Liniştii dintre două taifunuri devastatoare, dintr-un mistic golf al sufletului său, unde până şi viscolul păcatelor pare doar un „drum de caravane”… – convorbind, ca de la om la Dumnezeu-Om, cu Cel de Sus, întru dumicarea Învierii de după Moarte – Starea a Treia: „De câte ori n-am trecut/prin sufletul Tău, Doamne,/fără să ştiu…//când tace Dumnezeu/se aude totul//pasăre mă visez în ultimul timp/Pasăre cu trei aripi:/ Viaţa, Moartea şi a Treia//(…)sub tâmpla încărcată de Îngeri/trec caravanelor păcatelor mele” (cf. Liturghiile orei patru dimineaţa, p. 171) – singura problemă cu adevărat marcantă şi gravă fiind …bilanţul uman al şansei unice a vieţii, necesar de prezentat lui Dumnezeu… – şi, deci, frica de Moarte devine, pe nesimţite, ruşine de ceea ce va trebui să dezvăluie Judecătorului şi Sinelui său judecat decisiv: „ştiu, Doamne,/că nu trebuie să-mi fie frică de moarte/dar ce mă fac când ajuns/la Uşa cea strâmtă/mă va întreba ea chicotind de bucurie:/ ei, ce-ai făcut omule cu viaţa ta/Unde sunt urmele paşilor tăi/şi Câte din faptele tale/vor rămâne neşterse?/Doamne, Doamne!/Nu de Moarte/ci de această clipă/îmi este cumplit de frică!” (cf. Liturghiile orei patru dimineaţa, p. 175). Şi acest lamento îl proferă tocmai un om care a cutreierat viaţa, de la Teologie şi până în gropile cavourilor…De la Vagabond la Rege – Constantin Ghiniţă a existat într-una! Dar, evident, cei care au făcut multe în viaţă, sunt singurii responsabili şi conştienţi de realitatea LUPTEI VIEŢII, de cât de multe ar fi trebuit să facă încă…de cât lipseşte Omului, pentru a-l urma, umil şi deplin, pe mortul şi înviatul Hristos-Dumnezeu…: „Dar, iată, ziua cade la cântar/Şi lupta mi-o pun cruce peste piept/Şi intră toţi în cubul unui zar/Conduşi de Umbrele ce m-au ştiut Poet” (cf. Ziua la cântar, p. 155). Condiţia de Poet blochează, măcar, hazardul satanic al Zarului – schimbând Cubul-Pământ în Crucea-Punte către CERURI…Altminteri…, în aşteptarea Naşterii Curate-Reluate după Modelul din Veac, stabilit de Hristos – trecerile inutile (adică, trădătoare/infidele, pentru că nu sunt întru autosacrificiul către Sinea- Dumnezeu!) nu se înscriu în Cartea Îngerului Dumnezeiesc: ”pierdut Carnet de Sănătate/şi identitate/pe numele de viţă/constantin ghiniţă/nu-mi trebuieşte/cine găseşte/trecerile mele/infidele/să le dea foc (n.n.: transfigurator!!!)/căci mie noroc/nu mi-au adus/ nici jos nici sus//(…) vămuit de Moarte/răscolit de vreme/aştept să mă cheme/pasăre de ceaţă/spre o altă viaţă/în lumină lină/în slava ei plină/unde mi s-arată/ca şi Altădată/Naştere Curată” (cf. Epitaf, p. 274).

Condiţia Poetului nu este, pentru Constantin Ghiniţă, cum este pentru alţi poeţi, un Paşaport pentru nemurire şi o justificare pentru multele păcate ale lui Prea Mult, ori Prea Devreme, ori Prea Târziu – într-o lume în care călători suntem, iar nu Prinţi şi Proprietari…cel mult, zăloguri şi moşteniri vii şi trudite ale Lui : „vino/mai este un loc de câine/şi pentru tine Poete/tu Prinţ şi Proprietar deopotrivă/al lui Dumnezeu moştenire/ dar cine te-a pus să te naşti//Prea Târziu/ cine te-a pus să mori/Prea Devreme?” (cf. p. 176).

Mai curând decât Prinţ-Poet, mai curând decât „statuie” a paranoiei umane (pe care Poezia nu poate s-o justifice, căci Poezia, ca şi Dragostea, trebuie să fie Suprem Autosacrificiu/Martiriu! – „între o cupă de iubire şi o ceaşcă de suferinţă(…)aşa ca să nu se piardă/nimic din ce suntem cu adevărat/şi din ce ne imaginăm că suntem/ în iluzorii spaţii de dumnezeire” – cf. Încununare, p. 232) – Ghiniţă vrea să se devoteze Dragostei… – singura Cale a Negreşului în Viaţa dată spre încercare, de Supremul, singura Alchimie Adevărat-Hristică, aceea care transfigurează Plumbul în Zbor Celest şi Uscăciunea Vieţii în Mugure Paradisiac, precum şi Umbra-Prefigurare a Morţii – în Logos Demiurgic: „mă gândesc dacă merită să devin statuie/când aura picioarelor tale/se reazemă flămândă/pe sufletul meu suferind;/Neputincios de câte mi se întâmplă/cad ruşinat sub secerişul cuvintelor tale/şi-mi vine să mor de atâta îndoială(…) în ţipătul ancestral/ sub care vom plânge amândoi//(…) Aşteaptă-mă, ai răbdare Iubito şi taci,/uite că începe deja să se topească plumbul/de pe aripi,/ uite că îmi cresc muguri /şi ramuri uriaşe ce te pătrund/fără ca măcar să-mi fi auzit/ Umbra cum te/îmbrăţişase încă de la prima/adiere a Cuvântului ” (cf. Încununare, p. 232).

Poetul Constantin Ghiniţă, cel Răstignit pe Propria lui Poezie-Misteriu Divin – frământat şi mistuit de gândurile dumnezeirii, orgolios de truda către Moarte, smerit de gândul că truda niciodată nu-i destulă, fără „vizita” Lui Dumnezeu-Revelaţia, deci niciodată sigur pe numărul şi durata cercetării/cercetărilor sale de către Dumnezeu, dar nici de propriile îndemnuri stelare – preferă să se închidă într-o tăcere hieratică, în care Lacrima dobândeşte mai mult preţ decât Cuvântul, Aşteptarea Mută a Traducerii Vieţii în Nemurire/Înviere/Naştere Curată, deci extazul barbilian în Latenţe-Ou—VIS-DORURI – valorează mai mult chiar decât veşnicia: „Ce ştiţi voi de versurile mele /mai ales de cele ce nu-s scrise/ce abia acum pornesc din stele/ce abia acum sunt lacrime şi vise//Ce ştiţi voi de dorurile mele/mai ales de cele ce sunt mute/ce abia acum pornesc spre stele/încă netraduse, nenăscute…”(cf. motto, p. 13).

Fii liniştit, împacă-te, ÎN SFÂRŞIT, cu tine însuţi, Constantine, acum, în faţa Uşii (care nu ştiu dacă să trebuie să mă rog să nu ţi se deschidă degrabă, peste trudele şi ranele tale… – sau să mă rog de îndurare, de Luminare Măreaţă, pentru tine, Poete-Martir!): tot ce tu ai sângerat să scrii, este Cerneala de Vis Paradisiac, Cerneala de Lumină, cu care s-a scris, în Empireu, veşnicia faptelor tale socotite smerite – …şi smerite au şi fost, tocmai pentru că veşnic te-ai aflat în luptă cumplită, neîmpăcată cu tine însuţi, cu propriile-ţi orgolii demiurgice…

ADRIAN BOTEZ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s