Cartea lui Constantin Carbarău – Literatura Africii negre (Editura Domino, 2006) – este un util instrument pentru iniţierea cititorului, dar şi a cercetătorului în literatura africană.

Sub aspect structural, cartea de faţă are un amplu studiu despre fenomenul literar din Africa (acesta la rândul său cuprinde cinci subdiviziuni), o notă asupra ediţiei şi o antologie de texte pentru 12 scriitori.

Intenţia declarată a autorului în scrierea acestei cărţi e aceea că: „La noi, literatura negro-africană – populară sau cultă – este puţin cunoscută (…) În comparaţie cu cea a altor zone geografice sau ţări, prezenţa acesteia în România este de dată recentă (…) Prin anii ’ 50 – ’ 60 ai veacului XX au apărut în româneşte culegeri din folclorul literar negro-african, precum şi volume ale unor poeţi sau prozatori de la sud de Sahara.” (p. 7). În perioada amintită, în colecţia BPT au apărut şi traduceri din literaturile populare din Asia Centrală (bunăoară, din folclorul persan) ori din cele ale Extremului Orient (China şi Japonia).

După ce menţionează principalele antologii sau volume de versuri traduse în română din literatura negro-africană, până în 1989, C. Carbarău aminteşte traducerea Istoriei literaturii neoafricane, „aparţinând cunoscutului africanist german Janheinz Jahn” (Editura Univers, 1975).

Referirile la literatura continentului sunt diferite, ca denumire, – precizează autorul: „Unii specialişti – de fapt, cei mai mulţi – vorbesc de o literatură negro-africană, alţii îi zic neagră, destui i-au spus şi încă îi mai spun – sud-sahariană, (…) diferiţi cercetători, diferite publicaţii apelează la termenul africană.” (p. 13). Este notat şi celebrul eseu al lui J. P. Sartre – Orfeul negru – „scris şi intitulat astfel, pentru a evidenţia frumuseţea şi originalitatea valorilor artistice făurite de populaţiile sud-sahariene.” (p. 15).

Raportându-se la geneza tardivă şi rapida evoluţie a literaturii din Africa neagră, Constantin Carbarău rezumă mai întâi discuţia avută la Dakart cu istoricul li literatul de origine guineză, Djibril Tamsir Niane: „acesta îmi spunea că dacă aşa cum afirmă unii critici, literatura începe cu basmul, cu fabula şi se termină cu romanul, atunci zona din lume unde această evoluţie a fost cea mai scurtă ar putea fi Africa Neagră.” (p. 24). Apoi, se face cunoscut propriul punct de vedere: „În ce ne priveşte, apreciem, în concordanţă şi cu alte opinii, că pentru a înţelege evoluţia fenomenului literar negro-africa (…) trebuie avute în vedere, în primul rând, unele mutaţii economice şi social-politice precum şi unele schimbări culturale petrecute la începutul secolului XX (…) care stau la originea trezirii conştiinţei popoarelor continentului, ale declanşării luptei pentru independenţă…” (p. 26).

O contribuţie la afirmarea şi promovarea culturii africane a avut-o mişcarea „Negritudine”, cristalizată la Paris, în anii ’ 30. Pentru unul din cei trei fondatori – Senghor – „negritudinea este <<personalitatea colectivă negro-africană>>…” (p. 30). Ideile acestei mişcări sociale au prins rădăcini mai uşor în poezie, aceasta – opinează C. Carbarău – „exprimându-le mai lesne şi mai direct, dând glas mai uşor suferinţei, nedreptăţii, revoltei. Confirmă acest fapt numeroasele volume de poezie apărute între anii 1940-1960.” (p. 30).

Încercând să explice apariţia şi evoluţia rapidă a romanului african, Constantin Carbarău porneşte de la opinia lui Adrian Marino care, teoretizând specia romanului, afirma în Dicţionarul de termeni literari că acesta s-a născut din epopee, iar aceasta „este produsul unei civilizaţii închise…” (p. 37). Însă, extrapolarea acestor consideraţii la lumea africană este discutabilă: „Raportându-ne la lumea africană, (…) la primele decenii ale erei coloniale, credem că s-ar putea spune despre ea că era o civilizaţie a epopeii, o societate închisă.” (p. 37). Civilizaţie sau societate închise da, nu însă şi ale epopeii, căci această specie se manifestă sporadic şi nu e definitorie pentru folclorul african. Acestuia îi este reprezentativ basmul, cu personaje fantastice şi dialog, ceea ce a facilitat evoluţia spre roman. Câteva pagini mai încolo, C. Carbarău dă o explicaţie justă asupra modului cum s-a născut şi a evoluat romanul pe continentul african: „Ideologia şi practicile coloniale au propovăduit şi au impus persoana (…) În asemenea condiţii (…) primordialitatea grupului a început să scadă (…) ieşit, chiar parţial, de sub tutela colectivităţii (…), africanul s-a putut înfăţişa  şi a putut fi receptat şi ca personaj literar, ca erau de roman. Adăugând amintitele schimbări celor de ordin social-economic şi, mai ales, cultural, petrecute pe continent (…) precum şi contactul direct şi larg al unor tineri intelectuali, născuţi în colonii dar şcoliţi în metropole, cu literatura europeană, avem, aproape integral, cadrul în care s-a născut şi a evoluat mult timp romanul african.” (p. 39).

În nota asupra acestei ediţii, autorul dezvăluie că a intenţionat „o simplă ilustrare a modului în care Africa a trecut de la folclorul literar, sugerat simbolic prin basm, la creaţia literară cultă, înfăţişată, şi aceasta tot simbolic, prin basm.” (p. 57).

Fiecare autor antologat are parte de un CV literar, întocmit de Constantin Carbarău, spre a-l familiariza pe cititor cu trăsăturile esenţiale, specifice, scriiturii aceluia. Spre pildă, despre volumul Burning Grass (1962) al scriitorului nigerian Cyprian Ekwensi se spune: „Povestirea urmează stilul creaţiei populare în care realul se îmbină cu fantasticul…” (p. 108). Despre principala creaţie a scriitorului guinez D. T. Niane (cunoscut de C. Carbarău la Dakart), antologatorul găseşte că e mai nimerit să rezume consideraţiile făcute de Lilyan Kestellot, în Antologie nègro-africaine: „…este o capodoperă şi (care) ar trebui studiată în şcolile africane aşa cum este studiat în Franţa la Chanson de Roland.” (p. 115).

CONST. MIU

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s