Culegerea de eseuri „Taurul lui Phalaris” apărută la editura „Călăuza”, Deva, 1998, completează paleta celor unsprezece cărţi ale poetului, dramaturgului şi eseistului Dumitru Velea, în care autorul cercetează fenomenul cultural din unghiul manifestării lui originare, cu speculaţia filosofică a fondului spiritual pe care acesta îl presupune.

Autorul are o viziune coerentă şi globală asupra dinamicii spirituale prefigurată în cadrele artei („Cu cartea în mână în cămara morţii”). Dumitru Velea are afinităţi puternice în zona filosofiei culturii şi o foarte mare disponibilitate de a surprinde sensul general în particularitatea expresiei artistice. Autorul ştie să se ridice deasupra obiectului şi fenomenului investigat, să-l interpreteze şi ştie să-i dea un nou sens prin şiruri de conexiuni care iluminează o epocă, o mentalitate, are înzestrare pentru analogie rapidă şi pentru scenariul de idei, iubeşte sensul, coerenţa şi armonia teoretică, (Taurul lui Phalaris), dând direcţii morale necesare prezentului.

Incursiunile în mitologia universală, în istoria acesteia face exprimarea să alunece spre concepte prin precizia formulării.(Orbul care stă mereu lângă poartă). Plasticitatea stilului, proprietatea expresiei îl ajută întotdeauna să fie limpede şi mai ales captivant în demonstraţie. Erudiţia intră în discursul său numai în măsura în care serveşte precis şi eficient argumentaţia şi, atunci când o face, autorul are grijă să sape la rădăcinile faptelor, pentru a scoate la lumină semnificaţia sevelor originare care se află la baza strigătului „Evrika!” (Nali turbare circulos meos!).

Vocaţia pentru eseu o găsim în toate lucrările publicate în volum şi Dumitru Velea nu vede deloc cultura doar prin rama generalităţilor, a arhetipului, căci până a tangenţiá, inteligenţa sa se consumă în nenumărate incursiuni profunde în cultura universală prin investigări care prind memorabil esenţa gândului.(Nu biciuiţi marea!). „Adevărat, cultura, această făptură de care nimănui nu-i este frică, reuşeşte să ţină popoarele în viaţă, obligă pe om să se retragă din politică în morală, tocmai spre a-şi depăşi criza.” Şi „Fiecare să nu mai simtă nevoia de tutelare, cum spune filosoful moralei, Andrei Pleşu, să apeleze la propria imaginaţie”. Iar atunci, când „indicaţiile” ne apar, dacă eşti creator şi om de cultură, îţi aduci aminte răspunsul larului Brâncuşi, când i s-a cerut să-i facă epoleţi bustului generalului Davila: „Mai bine în patru labe, decât câine dând din coadă!”. Şi „pomenind de mama lor”, a făcut „stânga-mprejur”, desculţ, spre Destinul său.”

Autorul face, în acelaşi timp, un efort spiritual de a interpreta filosofic întâmplări şi expresii ale unor personalităţi literare (Doresc să-mi mişc coada prin noroi), pentru a da distincţiilor subtilitate, iar disocierile dau la iveală un simţ foarte fin al nuanţei: „Cerchiştii îi spuneau lui Lucian Blaga DAO, mărturiseşte Ion D. Sârbu lui Ionel Jianu, într-un interviu, Eu l-am văzut pe Blaga plângând…. Îi spuneau astfel, la început, fiindcă cita din Dao-de- Jing, al filosofului chinez Lao zi, Dao însemnând „drum, cărare, cale”, ca apoi să-şi dea seama că acest nume se potrivea şi însemna mai mult. Contextul îi sporea sensul.”

Eseurile lui Dumitru Velea seduc întâi de toate prin felul cum se articulează ipotezele cu exemplificările şi prin aspectul clar de construcţie închegată, care lumineză pe dinăuntru, neaşteptat, adevăruri enigmatice. Eseurile sunt sinteze exemplare de instrucţie şi talent, deopotrivă prilej de încântare, de iluminare prin cultură.

Al. FLORIN ŢENE

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s