O carte mărturisire,document care ilustrează “pe viu” atrocităţile din închisorile comuniste este Printre gratii de Aurel Baghiu, apărută la editura Napoca Star,2006,Cluj-Napoca, ajunsă la ediţia a doua,revăzută şi adăugită.

In România profundă,acolo unde s-a scris şi se scrie istoria,dar care timp de aproape 5o de ani,nu s-a spus nimic despre evenimente care marcau ţara şi fiinţa neamului nostru,un supravieţuitor al închisorilor comuniste ,regim criminal cunoscut de majoritatea dintre noi,în persoana domnului Aurel Baghiu scoate la lumina,prin cele două volume,adevărul despre ideile de libertate şi democraţie,pentru care generaţii întregi de români de toate vârstele au suferit după gratiile inumane ale închisorilor,dar şi în”libertatea”închisorii numită România.

Aceste volume ce conţin reproduceri după documente originale care grăiesc despre unele fapte ce ilustrează realitatea mişcărilor studenţeşti din Timişoara anului 1956,când şi toamna protesta împotriva cismei comuniste prin seceta ce cuprinsese întreaga ţară.

Pe atunci autorul acestor volume era student al Facultăţii de Mecanică din Timişoara,fiind unul din liderii mişcării studenţeşti care luptau împotriva regimului comunist şi a ocupaţiei Rusiei comuniste.Nu spun sovietice,termen care ascunde şi absolvă de vinovăţie Rusia.

Această carte semnată de Aurel Baghiu”face un act de dreptate unei generaţii de sacrificiu”,cum consemnează Virgil Lazăr în România Liberă,relatând pentru posteritate fapte eroice ale unor români dintr-o ţară, aflată sub ocupaţia cismei stalinist-comuniste cu atrocităţile acesteia,având speranţa că prin cunoaştere,în lumina adevărului,istoria să nu se mai repete.

Destinul calvaric pentru un grup de studenţi,destul de numeros,descris de autor,începe la Timişoara,cum spuneam,în toamna anului 1956,când la Radio Budapesta se anunţa că în capitala Ungariei a izbucnit revoluţia anticomunistă.Această veste le-a dat speranţă,dar i-a şi surprins pe studenţii de atunci ai Timişoarei,care până atunci cunoscuseră democraţia şi nu dictatura comunistă.Printre aceşti studenţi erau:Caius Miţiu,Barth Friederich,Stanca,Teodor,Ladislau Nagy,Gheorghe Păcuraru,Ţebea Axente,Mircea Moraru,Valentin Rusu,Heinrich Drobny,asistentul universitar Gheorghe Pop şi mulţi alţii,care,influienţaţi de revoluţia ungară,au avut curajul să conceapă o scrisoare-memoriu-adresat CC al PMR şi guvernului de atunci,cerând printre altele,retragerea trupelor ruseşti,relaţii economice cu toate ţările indiferent de regimul politic pe care-l au,scoaterea limbii ruse din învăţământul superior,desfinţarea cotelor,a impozitelor pe salariile muncitorilor,autonomia universitară,etc.Acest memoriu a fost citit în adunarea generală a studenţilor în data de 30 octombrie 1956.Urmare acestei acţiuni de neconceput într-un sistem dictatorial aparatul de represiune a PRM,securitate şi miliţie,a arestat peste 3ooo de studenţi,izolându-i într-un lagăr la Becicherecul Mic,nu departe de Timişoara.Au urmat simulacre de procese în mai multe loturi,iar cei arestaţi au căpătat ani grei de puşcărie comunistă.Autorul acestor memorii,Aurel Baghiu,a stat închis 8 ani,suferind pedepse inumane,greu de imaginat într-un stat democratic,în infernul Gherlei,dar şi în aproape toate închisorile comuniste de extermminare din România.Cel care a condus ancheta de la Timişoara a fost Ilie Verdeţ,cunoscutul lider comunist.Anchetat,bătut cu pumnul în faţă şi lovit cu cisma,autorul acestui memorial al durerii descrie amănunţit şi sincer momente dureroase,printr-o frază cursivă şi convingătoare.

In volumul doi,autorul,chiar din Prolog descrie momente de groază din beciurile Securităţii din Timişoara,în ziua de 31 octombrie 1956,când în jurul orei 10,00,a auzit din celulă rafale de arme automate.Acolo, viaţa atârna de bunul plac şi dispoziţia unei brute în cisme şi cap de fiară.

In continuarea volumului doi Aurel Baghiu explică cu fapte,date,documente,evenimentele tragice prin care au trecut loturile Fraţii Boilă,Ştefan cel Mare, dar relatează şi Viaţa lui Iuliu Maniu,aplecându-se cu evlavie şi sinceritate asupra personalităţilor care au suferit după gratii,cum ar fi:părintele Ion Raţă,Romulus Ursu,Ion Albu,Bucurenciu Matei,Dorin Govoran,Ion Iuga-student la Drept în Cluj,Ovidiu Hogea-student la Facultatea de Geologie din Cluj,şi mulţi alţii.Aceştia au fost tovarăţi de închisori şi de suferinţă.

Construcţia tabloului din capitolul Prima anchetă cu fraze directe şi sincere,unde se relatează momentul când în orice clipă putea fi împuşcat Aurel Baghiu din spate,este emoţionant,text ce poate rivaliza cu orice naraţiune scrisă de un scriitor profesionist.

Când am închis coperţile acestor două volume am simţit că în paginile cărţii se află sufletul unui OM,scris cu literă mare,a unui martir alături de alţi martiri,crucificaţi pentru simpla vină că aveau o gândire democratică,în sufletul cărora clocotea dragostea de om,de ţară , românitate şi Dumnezeu.Iar Rugăciunea lui Radu Gyr,pe care o aminteşte studenta Cazacu Adina într-o scrisoare,vibrează în inima mea,alături de recunoştiinţa pe care trebuie să o avem faţă de aceşti martiri

Doamne, fă din suferinţă

Pod de aur,pod înalt!

Fă din lacrimă velinţă

Ca-ntr-un pat afund şi cald!

Din loviturile nedrepte

Faguri facăp-se,scări şi trepte

Din căderi,urcuş alpin!

Din otrava pusă-n cană

Fă miresme ce nu pier!

Fă din fiecare rană

O cădelniţă spre cer!

Şi din orişice dezastru

Sau crepuscul stins în piept

Doamne fă lăstun albastru!

Şi fă zâmbet înţelept!

Al. FLORIN ŢENE

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s