„Olare, marmoreene arhipelaguri de cuvinte,
Cu trape glisante si canale interioare subterane
Sacrele sărbători ale Poeziei se nasc primordiale
Din marea orchestră a naturii…”
Am luat versurile de mai sus – ca motto – din volumul de poezii „Stindarde transparente”, scris de Cristian Petru Bălan. Mi se pare fericită îngemănarea cuvintelor potrivite în prezentarea unui scriitor, intrat de curând în familia septuagenarilor, care-si dă rodul însutit, la timp potrivit, adunând semintele gândurilor, a aspiratiilor, a experientelor, a căutărilor de o viată, în opere literare valoroase.
Am în fata mea patru cărti, scrise de Cristian Bălan: romanele „Dincolo de curcubeu”, „Oaspetii din Elizeu”, volumul de poezii „Stindarde transparente” si volumul intitulat „Teatru. Ispită si virtute (Una istoria veneziana) si Neprihănitul Iov”. Fiecare dintre aceste cărti merită să fie citite si analizate cu atentie, pentru a te îmbogăti sufleteste si a descifra continutul, ideile si valoarea estetică a lor.
Am ales dintre aceste cărti să mă opresc si să mă refer mai detailat la romanul „Dincolo de curcubeu” (Un roman al convertirii la credintă), dorind nu doar să reliefez meritele literare ale multitalentatului scriitor, pictor si sculptor Cristian Petru Bălan, dar as dori să încurajez citirea acestei opere literare valoroase de românii aflati în diaspora sau în România. Si nu doar citirea acestui roman, ci si a tot ce a scris acest iubitor al scrisului.
As dori ca românii – si cei aflati pribegi departe de tară – să-i iubească, să-i pretuiască si să citească poeziile si proza – mai ales cea cu un continut moral si crestin – scrisă si pentru sufletele lor de realizatorii de comori literare! Ar fi – si-am trăi – o nouă primăvară!…
Desi cunosteam încă din manuscris tematica cărtii scrise de amicul meu Cristian Petru Bălan, citind-o pe viu, în forma finită, într-o editie de exceptie, m-am trezit în fata unui roman deosebit de interesant, scris într-o limbă românească curată si proaspătă ce merge la inima românului din tară, si a noastră, a acelora ce ne aflăm printre străini.
„Dincolo de curcubeu” este un roman inedit prin tematică si stil, cât si prin esenta crestină ce este subliniată prin ideea principală a cărtii reliefată si în titlul sugestiv al romanului: „Un roman al convertirii la credintă”.
Subiectul cărtii este prezentat într-o formă atrăgătoare, tinându-l pe cititor în tensiunea necesară curiozitătii si întelegerii sensului logic al actiunilor paralele si al trăirilor spirituale atât de importante pentru acceptarea unor evenimente ce tin de domeniul irealului, cât si a unor actiuni deosebite din descrierea stărilor sufletesti si trăirile ce duc la schimbări radicale în viata si în sufletele personajelor principale.
Profesorul de biologie Mihai Doran este în căutarea adevărurilor absolute, prin experimentarea si trăirea practică. Ca să treacă de treapta necredintei si a îndoielilor, acesta are nevoie de o intervenetie supranaturală, în momentul disperat al pericolului de moarte, când la rugăciunea lui către Dumnezeu, în disperarea momentului, de „dincolo de Curcubeu” apare un Om cu chip frumos, cu coroana de spini pe cap, cu fata si mâinile tot de lumină…”. După atâtea căutări obositoare si dureroase, cu sacrificii inutile, prin credinta exprimată în rugăciune sinceră, Mihai găseste sensul fericirii prin întâlnirea cu Lumina din Lumină si cu Adevărul, si Calea care este Domnul si Mântuitorul nostru Isus Cristos.
Acelasi mesaj si idee artistică o poartă si inginerul Vernescu sau Veronica Marcu, ori celelalte personaje, în a căror suflete au înflorit mugurii credintei mai devreme, si sunt prezenti ca martori ai adevărurilor sfinte.
Subiectul romanului descrie schimbări în sufletrul si modul de viată al acestor personaje si a altora ce au tangentă cu credinciosi, în momente decisive din viata lor. Îmi place deosebit de mult descrierea transformărilor treptate în tesătura sufletească a eroilor cărtii si – mai ales – în viata lui Vernescu si Mihai. Inimi de piatră, alterate de o filozofie a necredintei, treptat, primesc căldura dragostei divine prin intermediul unor oameni dedicati viziunii spirituale ce-i leagă de Dumnezeu, prin Cuvântul sfânt al Bibliei.
În ce priveste subtitlul sugestiv „Un roman al convertirii la credintă”, subliniez originalitatea si întelegerea de care dă dovadă scriitorul care a trăit el însusi aceste momente de complexă transformare spirituală, căci convertirea este gingasă ca o floare ce apare după gerul iernii; si timidă, la aparitia razelor de soare ce o încălzesc, ca să-si arate frumusetea în dezvoltarea bobocilor ce asteaptă să-si etaleze culorile si să transmită în jur mirosul parfumat si încrederea în puterea vietii. Bobocul nu se transformă în floare decât la momentul potrivit si după un proces complex. Asa si sufletul omului nu se poate schimba decât prin experiente trăite personal si prin interventia miraculoasă a Duhului Sfânt în viata oamenilor.
Miracolul credintei este prezentat ca o mirabilă sământă ce a dat rod în oameni – o vreme debusolati nu de viata petrecută într-un orfelinat, cum sugerează autorul, ci de tesătura sufletească cu care te-ai născut, fie într-o casă de oameni bogati, având cui să-i spui mamă si tată, sau bunic si bunică, sau într-o casă săracă, cu părinti bolnavi sau răi, a căror viată te otrăveste, ori să pierzi părintii si să rămâi orfan la vârsta cea mai fragedă. Mântuitorul Isus a venit în lumea noastră pentru toti oamenii, ca nimeni să nu se simtă orfan, ci toti crestinii adevărati să ne simtim parte din familia sfântă a lui Dumnezeu.
Scena familiei lui Dumnezeu este descrisă în romanul „Dincolo de curcubeu”, când autorul surprinde o întrunire de închinare în biserica comunitătii crestine din Râu de Mori, unde este prezent, ca oaspete venit din Beius, cunoscutul poet crestin Traian Dorz. Atmosfera descrisă si cuvintele transmise încălzesc inimile si dau sens adevărului despre familia lui Dumnezeu. Aici îsi descoperă adevăratul lui suflet si Florin Vernescu, ce se simte întregit prin acceptarea sa în grupul acesta de sfinti.
M-a impresionat în mod deosebit filonul spiritual al cărtii, care subliniază importanta smereniei în viata credinciosului si împărtăsirea vietii de piozitate între cei din familia lui Dumnezeu. Nu contează cultul a cărui statut sau reguli esti tentat să le urmezi, ci frătia în credinta în Dumnezeu: Salvator al sufletelor noastre, care a murit pentru păcatele noastre, ca cei ce cred în El să fie mântuiti si să aibă viată vesnică. El ne-a arătat adevăratul sens al vietii, siguranta si credinta, prin care putem deveni oameni ai lui Dumnezeu.
Esenta crestinismului si a unitătii de credintă este redată în roman, prin versurile inedite ale poetului credincios si propovăduitorul Cuvântului lui Dumnezeu, Traian Dorz, din poezia „Nu poti a te-nălta…”, pe care o transcriu mai jos, pentru ca cititorii să guste mesajul ei, ca un îndemn la o viată crestină altruistă, curată si sfântă.
Nu poti a te-nălta mai tare, mai luminos si mai curat,
decât atunci când după tine înalti pe cel ne-ajutorat,
dar nici mai josnic niciodată nu poti să fii si mai misel,
decât când înjosesti pe altul, ca tu să te ridici pe el.
Nu poti a fi mai frumos ca-n clipa când te despoi mărinimos
si-ti dai podoaba ta altuia, s-apară dânsul mai frumos;
dar nici urât si mai netrebnic nu esti ca-n clipa când dezbraci
de meritele lui pe altul, ca tu mai mândru să te faci.
Nu poti mai bun fi niciodată decât când te smeresti jertfind,
să poată darul să-ti primească, neumilit, cel suferind;
dar nici mai rău nu esti ca-n vremea când te mândresti c-ai umilit,
făcând pe cel silit să-ti ceară, de două ori nenorocit.
Nu poti fi mai bogat vreodată ca-n clipa când stii să desfaci
în taina inimii si mâna spre-a ferici pe cei săraci,
dar nici mai vrednic de osândă nu poti să fii; si nici mai rău,
decât atunci când, spre-al tău bine, nefericesti pe-un frate-al tău…”.
Romanul „Dincolo de curcubeu” este o carte deosebită pentru întelegerea credintei crestine si unul dintre cele mai mai bune romane în limba română, scris în afara granitelor României. Cred că este prima carte în care se descrie complexitatea procesului transformării unor oameni din atei înrăiti în credinciosi, în sufletele cărora se văd roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea.
Cu bistiriul unui psiholog, scriitorul descrie evolutia transformărilor sufletesti ale unor atei schimbati în „oameni ai lui Dumnezeu”. Inginerul Florin Vernescu, un ateu dur si ambitios, este atins de Duhul lui Dumnezeu si transformat într-un „om nou”. Viata lui se schimbă, iar în sufletul lui înfloreste dragostea pentru Dumnezeu, iar sentimentele de iubire pentru Veronica Marcu, o tânără credincioasă, îi întregesc viata, într-un cămin binecuvântat. Profesorul de stiinte naturale Mihai Doran, si el un ateu convins, desi era fiu de preot, are nevoie de experiente de viată neobisnuite, care-l fac să devină un om al credintei. Îsi părăseste postul de profesor si se retrage într-o pădure, în care pomii „cu frunzele, un ocean de smaralde fosforescente, parcă ar avea fiecare picături de soare topit înlăuntrul lor”. Se refugiază în pădure, ca să cugete la problemele vietii. Schimbările din viata si sufletul său si le notează în „Jurnalul de pădure”, în care însemnările sunt – de fapt – expunerea unor maxime si doctrine crestine, din care redau câteva din concluziile la care a ajuns acest suflet nelinistit, dar care si-a găsit pacea si linistea în credinta crestină: „Isus este podoaba cea mai de pret a universului si a pământului, fără de care cosmosul si pământul nu numai că ar fi pustii, dar nici n-ar fi putut exista o clipă… Viata crestină închinată lui Isus înseamnă curătenie morală, inteligentă, civilizatie, satisfactie, bunătate, fericire, meditatie înaltă, răgaz, artă, plăcere – pe scurt o viată perfectă.” (pag. 368). „Crestinul adevărat trebuie să se străduiască a deveni luneta de cristal prin care ceilalti să vadă frumusetile lumii ceresti si adevărurile lumii pământesti.” (pag. 374).
„Dincolo de curcubeu” este o carte complexă, scrisă în planuri paralele, în care realul si fantezia se împletesc, istoricul si imaginatia se îmbrătisează, frumosul si urâtul se cern, cum grâul se separă de neghină, în care politica si stiinta se ciocnesc, iar dragostea produce minuni, chiar si în sufletele reci, ca de gheată, ce-s topite de flacăra intensivă a unor sentimente filtrate prin învătăturile biblice.
Cartea amicului Cristian Petru Bălan este un roman inedit si de dragoste curată si pură, ce duce la crearea unei familii ce are la baza ei învătăturile sfinte ale Bibliei despre căsnicie.
Recomand cu căldură tuturor cititorilor de limba română să citească acest roman, scris frumos, într-o limbă cursivă si clară, prin care se seamănă mirabila sământă a credintei în Dumnezeu, prin personaje si actiuni bine descrise si prin cuvinte alese cu gingasă grijă, în propozitii si fraze ce sunt ca niste trepte ce îl ajută să urce spre muntele regăsirii cu spiritul credintei, care triumfă doar în inimile atinse de puterea Cuvântului lui Dumnezeu si de Duhul Sfânt.
Prof. DUMITRU BUHAI

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s