Mult-încercatul de viaţă, de hotare însângerate şi de îngeri înlăcrimaţi, poetul bucovinean, Vasile Tărâţeanu, este la al 15-lea volum de poezie: Cimitir ambulant, Editura Rafet, Rm. Sărat, 2008.

Versurile acestui volum sunt, îndeobşte, scurte, precum suflul epico-liric al unei balade confesive (cu suave întretăieri de bocet discret-orfic, “un cântec nesfârşit”…), care aduce mărturie cum Ultimul Străjer al Nădejdii (“nu pot exista înafara speranţei” – cf. speranţe, p. 23 – ci doar ca Hrist-al-Nădejdii-de-Înviere a Neamului/Patrie: “trupul meu cel răstignit/peste-o aşchie de ţară” – cf. turn de pază, p. 111) încearcă să salveze – Eu, Eu Transgresat/Neam şi Supra-Faţa Eului Transgresat/Patrie – prin Sfinţenia de Foc a Logos-ului Orfic/Limbă Românească, unic hatâr cerut/făcut lui/de Dumnezeu, nouă (rezonanţa infinit nostalgic-rugătoare a viersului aduce aminte de sacrul bocet din Rugăciune şi Noi, ale lui Goga) – hatâr echivalent, pentru noi, desţăraţii, cu starea mântuitoare/soteriologică, paradisiacă: “din tot ce mi-i drag şi firesc/altceva nu-ţi cer, stăpâne/decât din plin să trăiesc/cuvintele Limbii Române//pas cu pas cu mult spor/murmurul lor mă îngâne/sfântă melodie de dor/cuvintele Limbii Române(…)//dacă din tot ce am scris/măcar un rând va rămâne/acesta va fi în Paradisul/cuvintelor Limbii Române”(cf. rugă, pentru Grigore Vieru, p. 28).

Cartea aceasta are o împărţire treimică, închinată întru autojertfirea “arderii de tot”, a metaniei: I-din lacrimi de zei (33 de poeme); II-un cântec nesfârşit (33 de poeme); III-arderea de tot(33 de poeme) – rezultă 99 de poeme, la care se adaugă al 100-lea (simbol cifric al Creaţiei Divine dintru Început!), cel care funcţionează şi ca prefaţă lirică, dar şi ca moto: punctuaţie interzisă.

Într-o lume care interzice celor mici (pe hartă) cam totul, până şi dreptul la unirea cu fraţii, până şi dreptul la existenţă şi, deci, la limbă – de ce să ne mire interdicţia la nivel de punctuaţie? Dar Vasile Tărâţeanu vrea să ne comunice cu totul altceva, prin acest poem prefaţator, pe post de artă poetică: fiind în lanţurile lumii bezmetice, a descoperit secretul unui izvor de libertate – şi anume, scrisul, scrisul “fără frontierele” însângerate ale umilitelor virgule şi ale rezolutiv-discreţionarelor puncte şi ale semnului întrebărilor fără de răspuns decât la Dumnezeu şi a exclamaţiilor de revoltă, de nimeni auzită…– scrisul ca evadare din toate temniţele (cu ziduri sau fără) ale paranoicei, întru dictatură şi dementă vrăjmăşie şi nedreptate, lumi…: “de mine însumi mă pot elibera/doar prin scris//e unica şansă ce mi s-a dat/în viaţa aceasta”(p. 12).

Şi cum arată universul lui Vasile Tărâţeanu, după această descoperire? Nu mult diferit de cel dinainte de descoperire… – pentru că nu poţi să accepţi propria-ţi eliberare, fără libertatea tuturor semenilor tăi încătuşaţi întru arbitrariu uman. Simte că “sfintele trei culori” cer oamenilor de sub semnul lor să devină, permanent, jertfe – de la născare şi până la moarte…şi Lumina Lumii Înviate, şi Noima Drumului – nu se mai arată odată, pentru martiri: “în aceeaşi clipă-n sfinte trei culori/pe altar de jertfă tu te naşti şi mori/beznă din lumină, ţipăt din tăceri/început de cântec, drum în nicăieri” (cf. navigaţie, p. 51). Din păcate, Poetul şi Poezia celor care sunt azi, încă, Străji pe zidurile Nădejdii – trebuie să continue a avea funcţia de “cimitir ambulant” – adică de a plimba, pe sub nasurile nesimţiţilor lumii (cât de “modernă” se va fi autointitulând lumea, ea tot nu răspunde la telefonul sfios al Suferinţei Nedrepte şi al Deznădejdii…la scrisorile care în şoaptă cer NEORBIREA, de la fanfaronii şi trădătorii lumii, care, din prieteni, cum se dădeau, se dovedesc, constant, reci străini, pustii de suflet …), semnele şi ţipetele funebre, ale unui neam, ale unor semeni de sânge…şi scăldaţi în sânge de jertfă…: “cea mai densă populaţie/pe metru pătrat/e aici/în acest cimitir ambulant//îngropat-am în el/atâtea numere de telefon/la care nu răspunde nimeni/şi adrese/ce aparţin acum unor străini/(…)/ca un cimitir ambulant – sufletul meu aleargă de la o casă pustie la/ alta”(cf. de la o casă la alta, p. 140).

Trădarea mişună şi fojgăie de peste tot, întruchipată întru vorbă şi faptă, negând, întru blasfemie şi hulă, Sfinţenia Mântuitoare a Cinei de Taină: “când ştii acum/că-n fieştecare/e prea mult loc/pentru trădare//că-n lumea asta/de mişei/e un păcat să crezi în cei//ce umblă doar/cu vorbă goală/şi pe nimic te/vând şi-nşeală//cât veşmânt-i/numai haină/de taină Cina/nu-i de Taină” (gând fugar, p. 89) – pentru că aşa-i construită/întruchipată lumea asta “modernă”, ca leagăn deasupra Iadului, legănat între Dumnezeu-Mântuirea şi Iuda Nemernicirea: “cin’ s-o spună/cin’ s-audă/ nu-i Hristos fără de Iudă”(cf. paradox, p. 83).

E vreo scăpare, are vreun rost străjirea, în această lume în care iudele se lăfăie, iar surzii şi comandă, dar şi execută poruncile de pe buzele Iudei? Da, Rugăciunea Poeziei – Ritm Sacru al Cosmosului, catastrofă cosmică înnoitoare de lume; Lucrare a Domnului Dumnezeului Mântuitor: “în ritmul dansului în care/se prinde cerul şi pământul/cât viaţa noastră-i o mirare//ce-şi află-n taine legământul/ca prin măreaţa Lui lucrare/să ne redea divin, cuvântul” – cf. cuvântul divin, p. 24. Ruga-Poezie care nu exprimă “rostul meu, de-a pururi pradă ursitei maştere şi rele” – ci Poemul-Rană Comună, “jalea unei lumi”, desprinzându-se de Om pentru a se dărui, ca har, Neamului: “poemul acesta cu sufletul deschis ca o rană/aleargă spre oameni/îndepărtându-se de mine” (cf. poemul acesta, p. 27) – îndepărtându-se spre a apropia, din nou, re-amintitor de sufletele noastre, de eul nostru transcens, de noi ca eroi, noi ca strămoşi eroici/martiri spre mântuirea comună de Neam, de noi cei prinşi întru lucrarea de obşte mântuitoare, întru o Singură Fiinţă Unitoare, a Lui Dumnezeu: „sfinţii noştri mutilaţi/între vechi şi noi hotare(…)//scoşi afară şi-aruncaţi/dintr-o stea ce nu apune/vrednicii noştri bărbaţi//au a mai trăi şi-a spune/cum se cade între fraţi/despre faptele străbune”(cf. cununi de spini, p. 97). Înţelepţirea prin Plânsul Aprins al Logos-ului de Foc – căci a spus Hristos-Dumnezeu – “Dacă voi nu veţi da mărturie, atunci se vor scula pietrele şi vor da!”: “de te apleci cu sufletul spre ea/şi piatra-ncepe, Doamne, a respira(…)//istorii nescrise din vremi legendare/explozii în lună, eclipse de soare(…)//cine ştie să v-asculte plânsul/slavă în ceruri, ferice de dânsul”(cf. graiul pietrei, p. 19). Poetul este şi trebuie să rămână, precum Hristos, Nevinovatul, nici măcar de intenţiile Cuvintelor-Logos de a deveni întru Poezie – El-Poetul doar trebuie să ARDĂ ÎNTRU FULGER FERTIL ŞI ÎNVIETOR: “încerc să descifrez/bătăile inimii fulgerând(…)// mâna-mi tremurândă/înşiră cuvinte grăbit pe hârtie//nu-i vina mea/că unele din ele/sunt deja poezie”(cf. gândesc şi scriu, p. 18).

Vasile Tărâţeanu, acest Poet major al desţărării, nou Goga (bucovinean, de data asta…) propovăduitor al Mântuirii prin Sfânt Martiriu, vede dincolo de Apocalipsa satanelor lumii, celor care “îneacă în ură tot ce nu le-aparţine” (cf. Apocalipsa II, p. 115) – dincolo de creşterea “pustiului” şi de “soarele arid” şi de întruchipările antropomorfe ale Pustiului de Duh, ale Nesimţiţilor (care au potopit, rapace şi cumplit de egoist şi barbar, pământul sacru al Patriei/Moşie/Mocşă!) cu măşti de “fraţi”… – de fapt, “piraţi în potop, trepăduşi, puşlamale” – vede PLUTIREA “prin ceruri de dor şi cuvânt” – PLUTIREA către Noul Început de Lume, de dincolo de Judecata de Apoi, de dincolo de dezbinare – PLUTIREA ÎNTRU MUNTELE ORIGINAR/CARPATUL – CARE STRÂNGE/UNEŞTE ÎN EL TOATE ARIPILE NĂZUINŢEI CĂTRE CERUL NEAMULUI ROMÂNESC: “şi astfel tot dezbinaţi/stăm la poale de Carpaţi”(cf. la Judecata de Apoi, p. 129).

ADRIAN BOTEZ

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s