Volumul Paiaţe (schiţe umoristice) de Ion Velica,apărut la Editura Info, Craiova, 2007,cu o prefaţă de Dumitru Velea,creionează un spectacol umoral şi humoral despre drama persoanelor,devenite personaje,în contextul social,privită prin ochiul scriitorului ce investighează şi exprimă în vârful buzelor,în colţul cărora,într-o parte se simte tristeţea,în cealată ironia.

Naratorul,cel care obsearvă şi notează,este un fel de cameră de luat vederi cu obiectiv concav ce acentuează deficienţa imaginii,aşezată discret.Prozatorul este implicat în acţiune,în naraţiune şi scenariu(A plecat un tren din gară),iar observaţia exersată asupra realului are un fond umoristic,o bătaie ironică.(Aţiunea,Pipa).Totul este dublat în prozele lui Ioan Velica de reflexul său antinomic:seriozitatea duce în spate comedia,ironia ascunde sub manta scrâşnetul,livrescul e irigat de fluxul memoriei.iar disertaţia eseistică e străpunsă de feliile de viaţă(Laborator,Puţină pâine,Unde dai şi…unde crapă).

Autorul pune mult din fandacsia ipochimeilor lui Caragiale.Avem aici un moment ideal de sinteză a erudiţiei şirete şi a fosgăietei existenţiale,a lucidităţii,automatismelor şi a aluziei.Personajele devin în registru ironic protagoniştii unui scenariu original şi imprevizibil,ironic şi burlesc.

Prozatorul este preocupat nu doar să ridice voalul subţire de pe chipul acestei lumi caragialescă şi letargică,ci şi să descopere noua mitologie,cu toate precarităţile ei,arhetipurile umile ale stării de interferenţă,de tranziţie şi moralitate.

Scena vieţii în care se joacă conflictele abordate de Ioan Velica este sensul caricatural al unei agora în care ne aflăm,cu personaje având limbajul involuntar parodic.(A fost odată un căprar cu diagonală).

In fina diagramă a stării virtuozităţii comice(Instituţia noastră,Victor Ciorbea şi-a pierdut copilul)pe care prozele lui Ioan Velica o descriu cu o mişcare impecabilă,avem imageria fidelă a unei lumi reale până la exasperare şi autoironie,care-şi trăieşte amintirea propriilor mituri,în registrul derizoriului,lăsând în urmă pâlpâirea fină a angoasei.

Descoperim în Ioan Velica un prozator cu reale calităţi de observator.

Al. FLORIN ŢENE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s