Sunt trei plachete de versuri, fiecare având câte un moto din Saint-Exupery, Cioran şi J. P. Jacobsen. Autorul a mai publicat trei cărţi de poezie şi alte patru de istorie culturală a Teleormanului.

Cele trei secţiuni se intitulează ” Stemele din lauri”, „Rătăciri în ispită” şi „Aprinderea de vise” şi conţin numeroase imagini frumoase, Câteva păstrează certe ecouri folclorice, îndeosebi în versificaţie: „Nu mă ceartă”, „încă nu se-arată” ,” Că-n alte chipuri”, „De prin străini” ,”Cine-1 soarbe” ,”Mult aş vrea”. In ochii poetului,se oglindeşte o pasăre „arsă-n zbor de dor” („Desprinsă de icoane”), iar un descântec cu „sare-n călcâi” tulbură ochii celei de care te vei îndrăgosti mai întâi.Burgul e cutreierat de cerbi, iar elementele peisajului câmpiei sunt frecvente: vânt, salcâmi, soare, crini albaştri,fluturi, cocoşi, flori înmiresmate.

Destinul provoacă întrebări sub zodia tragicului, fiinţa e doar un interpret al altor voinţe, sub un cer noros („Pentru cine umblu?”. O tristeţe a căutării de a desluşi sensul destinului este însoţită de imaginea insolită a unui „cal nebărbierit”(„Sunt doar prefigurări”) Aceeaşi imagine în „Eu nu mai am de ce”. Poetul nu se regăseşte în izvoare, ci în văpăi şi a uitat copilăria inocentă („Am uitat cine sunt”)

Un destin vitreg îl desparte pe poet de iubită („Tânjesc după fluturi” ) şi,călător grăbit, îşi pierde prietenii („In mantii de sfiala In locul fântânii, ar vrea un izvor, îi spune Anei din balada folclorică.Apare îndoiala şi chiar disperarea în dragoste, în secţiunea a treia, conform moto-ului ales.

Există şi un ecou din poeţii cunoscuţi ai silabelor, dn literatura română şi franceză; „seara de m-or legăna /a-lor-li, or-li, la-la ” poemozii („Si să-mi aduc” ).

Frământările poetului privesc înstrăinarea de prietenii care învârte femeile pe degete („Si-mi cheltui zilele” ), inadaptarea eului la un anumit mod de existenţă: „mă vând mult prea scump”(„De-atâtea poveţe”) neîmplinirea aşteptărilor şi gelozia în dragoste („Dacă-mi mângâi fruntea”, ” Dacă aş avea”). Lumea aceasta la care poetul nu se poate adapta este cea care „înfloreşte prin trandafirii/de care se îmbolnăvesc poeţii” (” Lumea-nfloreşte”).

De mai multe ori autorul foloseşte termenul „vestfală”. şi chiar „n-a mai vede”(pentru ” vedea”),sau „ploape”(probabil greşeală de tipar).

Bolnav de dragoste, poetul se simte ” blestemat” („Dar nefiind mai trist”).

Toate poeziile sunt scurte, de câte opt versuri şi utilizează atât decorul natural,al câmpiei, cât şi lumea eului nemulţumit faţă de raporturile cu o lume tot mai îndepărtata şi mai neînţelegătoare.

Termenul „poemozii” ,o combinaţie între cei doi termeni care denumesc textul în versuri, a mai fost utilizat de autor în titlul volumului „Nelinişte şi fluturi” (1999). Păstrarea aceleiaşi structuri de poezie scurtă aminteşte de poezia miniaturilor orientale, în special japoneze, de haiku şi tanka, autorul încercând să prindă chintesenţa unui tablou sau sentiment cu puţine cuvinte.

Stan V.Cristea este un autor de formaţie filozofică, foarte bun cunoscător al fenomenului cultural şi literar, atât ca autor de dicţionare şi monografii culturale, cât şi ca practician, autor de cărţi de poezie”.

Nu trebuie omisă contribuţia sa ştiinţifică la cunoaşterea biografiei şi filiaţiilor operei eminesciene,” Eminescu şi Teleormanul”,1996, care a necesitat multe ore de documentare la Biolioteca Academiei Române şi a facilitat pătrunderea sensurilor profunde ale vieţii şi operei marelui poet român.

CORNELIU VASILE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s