In „Cuvânt înainte”,în încercarea de a-1 defini pe poet,Dr.Călin Andrei Mihăilescu (Canada) îl prezinţă ca pe un urmaş însemnat al lui Nichita Stănescu, datorită imaginii sugestive, patimii nostalgice şi rostirii sau şoptirii unor lucuri asupra cărora „merită(m) să ne aplecăm”. „După câteva jocuri de cuvinte („din zări în zar”, „aplecare formă în formare”), este fixată poezia lui Ion Stratan. Marcata de joc, ironie şi credinţă: „Poezia şi proza lui Stratan au o credintă nesimplă, proaspătă, ca o previziune pe care o înţeleg astfel:

el scrie texte pe care ochii noştri mai tineri decât sufletele noastre doar c-o clipă, le văd înainte de a le înţelege”.

In postfaţa intitulată ” Masca aristocrată a experimentalismului” Octavian Soviany observă textualismul parodic şi neoavangardismul care caracterizează optimismul, precum şi „generatorii textuali”: analogii ,derivări , anagramări ale unor elemente de culoare, vocabule sau nume proprii). Intre parodia angelică şi năruirea apocalitică, chinul poetului este considerat a fi al unui aristocrat care se distanţează de ceilalti textualişti, adepti ai pie plebianismului.

Din nota bio-bibliografică aflăm că poetul s-a născut la Izbiceni în Judeţul Olt,în 1955 şi a terminat Literele îs Bucureşti, a primit mai multe premii literare şi a publicat cincisprezece cărti de versuri. Este membru al unor organizaţii scriitoriceşti din tară şi din lumea francofonă.

Universul poetic al lui Ion Stratan este complex „Ieşirea din apă” este un text poetic ca o trezire din somn,incluzând elemente disperate, de la masa de operaţie, la asasinul Oswald şi la o mahetă realizată din zahăr ars. O expresie sugestivă: „cartoanele cu visele de dimineaţă”.Altă poezie, „Deus ex machina” este un text al abundenţei: o viaţă fără arderi, poetul este visat de indrăgostiţi, i se inculcă frica, anii trăiesc fără el, care este „anchetat de masini si de zei”. Poezia „Ieri” are în vedere memoria. Cum acceptând că optzecistii(textualistii) continuă linia „generaţiei războiului”, care la rândul ei are rădăcini în anvangardism (Ion Vinea, în „Manifest activist către tinerime”, 1924, încheie, cu îndemnul simbolic,de ucidere a trecutului şi memoriei prin „Să ne ucidem morţii”), memoria este detestată, extragerea importanţei acesteia este jucată: „am păstrat măretie secretă”, sau „cu genunchii/ pe cojile de nucă/ ale clipei trecute”, versurile sugerând cenzurarea constiinţei de către trecut printr-o presiune dură. O ordine răsturnată alucrurilor si fenomenelor, însoţita de tradism apare in „Odă”: sufletul este „urmă/cu fulgi/ Mânătarcă duioasă, burete-n florit/ căruia-i cânt să adoarmă”. Un amestec de imagini, într-o fraya la fel de lunga precum poemul, se află în „Ai putea fi unul dintre ei”, adică „dintre viermi, dintre zei”, ecou al poeţilor de a fi auziţi, de a fi cunoscuţi şi luaţi in seamă. Îndepărtatrea omului de la natură, de la rosturile fireşti, este sugerată în poezia ”Primăvara”, prin motivul ”noi ne-am întors de la faţa ei/lui”.”Pământ roşu” are acelaşi motiv aş timpuşui: ”Numai eu şi poemul acesta nu avem amintiri”, iar „uitarea, mare uitare a întâmplării care este singura lume aleasă”. Interesantă este imaginea din poezia „Grota”: „această viaţă ca un bolovan care mi-a astupat lumina”, iar simbolul eliberării este un cerb care va străpunge bolovanul.Poezia „Situaţie critică” cuprinde mai multe episoade sau fragmente, ca versuri eminesciene intercalate, începând cu poezia de debut „La moartea lui Aron Pumnul”, până la „Luceafăru”. Sunt reflexii poetice si replici la poezia lui Eminescu: despre ineficacitatea versurilor, alterarea limbii române, neconcordanţa dintre cuvânt şi realitate sufletească, pierderea idealurilor. Poeziile sun „bâlbâite şi sângeroase”, nu mai au sens iar metaforele „nu te mai cuprind”.Oamenii nu mai cred în lumea în care trăisc şi gândesc ca într-un cântec de leagăn al morţii „Puterea deformează şi întăreşte, azi plâsnsetele şi remuşcările au înlocuit poveştile.Ce sugerează orgoliul unei lumi care este „pe fază”, odată cu „oboseala din refuzul minciunii (din vremea totalitară),care este „luată drept neîmplinire”. Poezia „Timp şi vânt” este, de asemenea, plină de sugestii şi reflectă suferinţa sufletului sensibil, dar şi o anumită orientare „programatică” a tematicii lirice: Viaţa este ca un tren fără mecanic, iar inscripţia feroviară „Nu vă aplecaţi în afară este laitmotivul,scris cu majuscule. Unde să nu ne aplecăm? In afara celor cunoscute,în afara „tiranului şi vieţii ăsteia „,care ne susţin,,în afara,zili,persoanei omului,naturii,unde „nu e nimic de văzut,de mirosit,de auzit,de gustat”.Este şi un îndemn de a adera la contingent, în exclusivitate. Se mai afirmă puţinătetea cunoaşterii §i faptul că fiecare om este sau poate fi stăpân al destinului individual. Un cuvânt inventat, aici de poet, este „dezorganism”. Ca particularităţi lexicale mai sunt: heruspici icadori, mă aşed, vaticinare, neofit s.a. Poezia „Formele interioare” este încifrată, aici apare ” mirosul violet”, iar poetul, în final, se aşeză „în mijlocul evocării” .In ” începuturi şi sfârşituri”,poetul sugerează importanţa călătoriei spirituale, şi nu a ţintei.Semnificativă este imaginea artistului, în poezia „Prinţesa era bolnavă”: menestrelul va muri nu în locul prinţesei, ci al vorbelor ei. Mai sunt de menţionat câteva accente religioase (formule, personaje), ceea ce mai nutin s-a observat la alţi optzecişti.

Ion Stratan este, fără discuţie, o voce distinctă în peisajul liric românesc de azi, indiferent dacă va fi asemănat, asimilat sau catalogat ca aparţinând unei „generaţii” sau va fi discutat ca un caz singular, autentic şi original

CORNELIU VASILE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s