De profesie inginer agronom, dar dotat cu simţ artistic şi talent literar, Costinel Savu, colaborator asiduu al revistei „Caţavencu”, a debutat editorial, cu cartea „Doi ani în legiunea străină”, la vârsta când unii autori se gândesc să-şi scrie memoriile; adică la vârsta pensionării.

Autorul afirmă, pe coperta a IV-a a cărţii, că romanul este scris cu zece ani mai înainte, dar, „reliefând” unele „personaje” care încă sunt în viaţă, a amânat mereu publicarea lui.

Cartea cuprinde experienţa africană a autorului în timpul celor doi ani petrecuţi în Algeria (1983-1984), dar şi „zbaterea” şi „datul din coate” pentru a ajunge „să merite” să fie trimis de statul român într-o ţară străină.

Vădind o remarcabilă putere analitică, cu un sentiment oarecum vindicativ, dar şi multă toleranţă, autorul aminteşte de „braţele lungi ale partidului şi ale securităţii”, care, „deşi nu ai făcut nimic altceva decât să-ţi îndeplineşti datoria faţă de cei ce te-au trimis”, la întoarcerea în ţară „regreţi că nu ai apucat calea exilului”.

De ce „Doi ani în legiunea străină”? Între titlul cărţii şi conţinutul ei s-ar putea crede că este o „discrepanţă”, nefiind vorba de fortificaţii militare (decât ca vestigii ale trecutului). Răspunsul îl dă autorul: „Viaţa legionarilor moderni a fost mult mai dură, în special a celor veniţi din Europa de Est, iar evadarea era mult mai uşoară fie prin rezilierea contractului de către una din părţi, fie prin luarea altei direcţii către lumea liberă”.

Este de remarcat aplecarea autorului către lucrurile mărunte, aparent fără însemnătate, cum ar fi pregătirea pentru plecarea în străinătate, apoi drumul cu avionul („aburii cafelei”, servită în avion, „ne-au reamintit că pe lume mai există şi aşa ceva nu numai nechezol”), descrierea peisajelor şi a oamenilor din Algeria, prieteniile încheiate cu localnicii etc.

În relatarea obiceiurilor şi istoriei algerienilor, Costinel Savu dovedeşte o excepţională informare şi o acuitate în observarea modului lor de viaţă. Sunt descrise cu minuţiozitate aspectele religioase, respectarea Ramadanului , învăţăturile Coranului etc.

Scrisă la persoana I, cartea se remarcă prin eleganţa frazei, cursivitate, limpezime şi profunzime.

prof. DOINA DRĂGUŢ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s