Antologia de versuri a poetei Magdalena Dorina Suciu “Şi Dumnezeu suspină” apărută bilingv – română-engleză – la Criterion Publishing, Bucureşti, 2007, prin grija editorului Gabriel Stănescu (versiunea engleză aparţine traducătoarei Olimpia Iacob), cu ilustraţii de Mariana Şerban, încununează activitatea autoarei pe parcursul celor zece ani de la debutul editorial cu volumul “Din lumină se nasc cuvintele” (Verona, Italia, 1997), urmat de alte volume de versuri: “Anotimpuri îngenuncheate” (1999), “Jarul secund” (2000), ambele la Editura Cezara, apoi, “Cătuşe pentru suflet” (Editura Academprint, 2002), “Voluptăţile imperceptibile” şi “Orhidee în cuib de zăpadă” (Editura Tipomur, 2004), ca în final autoarea să se îndrepte şi spre literatura pentru copii, cărora le dedică volumul de versuri “Copilărie, pâine dulce” (Editura Ansid, 2006), toate apărute în condiţii grafice de excepţie la editurile amintite cu sediul la Târgu Mureş.

Cartea supusă discuţiei este orânduită după titlurile volumelor: Din lumină se nasc cuvintele, Anotimpuri îngenuncheate, Jarul secund, Cătuşe pentru suflet, Voluptăţile imperceptibile, şi Orhidee în cuib de zăpadă; fiecare parte cuprinzând poeme care reflectă ascensiunea autoarei de la debutul ei literar până la apariţia acestui op.

De la început se poate observa că autoarea respinge spectaculosul în căutarea sinelui: “nu sunt cuvântul în sine, / sunt doar arderea lui / care-ţi atinge obrazul / în semn de supunere, // sunt doar izbăvirea lui” (Simplă biografie). Magdalena Dorina Suciu este o voce a lirici feminine actuale, care ştie să-şi prezinte creaţia sa în prezenta antologie fără diferenţe uimitoare între poemele antologate, rânduite cu fermitate într-o alcătuire stilistică pe care o urmează cu stăruinţă.

Prezenta antologie respectă canoanele oricărei antologii, autoarea ia în calcul pe lângă criteriile tematice ale celor şase cicluri ale cărţii, (fiecare ciclu reprezentând volumul din care au fost selectate poemele) şi o relaţionare dialectică, oferindu-i cititorului poezie aflată sub semnul conotaţiei creştine: “în palma lui Dumnezeu / copilul din mine / îşi culcă capul” (Adăpost). Divinităţii i se aduce recunoştinţă prin respectul purtat tot timpul: “Ajungând la un capăt de drum, / Dumnezeu m-a oprit, / Sărutându-mi fruntea părinteşte.” (Tot rătăcind). Se poate uşor remarca faptul că poeta nu-şi expune ostentativ sentimentul divin, ci mai degrabă divinitatea apare ocrotind-o: “spărgând zidul îngălbenit / peste care ochiul lui Dumnezeu / s-a odihnit cândva” (Roată de cer).

Sunt cazuri în care poeta trăieşte puternic clipa vieţii, fapt ce duce la crearea unei largi privelişti poetice: “Cu toată puterea sângelui / te voi iubi, / obligând timpul / să-şi încarcereze propiii ochi.” (Piatra destinului). Pe parcursul antologiei se disting formulări sugestive. Teama zilei de mâine, nevoia de a se impune într-o lume năruită, zbaterea eului bolnav în spaţiu, preocupările poetei privind scurgerea timpului sunt tot mai evidente în creaţia sa: “Fă-mi loc în braţele tale, / nu vreau să privesc timpul / cum mă sufocă / între foile veline, / mai bine sparg zidul / peste care suspină Dumnezeu” (Cerc albastru).

Poezia erotică îşi are locul ei bine definit în creaţia poetei, dovadă stau poemele din ciclu; “Voluptăţi imperceptibile”: “Raiul unei iubiri”, “Am poftit dragostea”, “Spaţii aprinse”, etc. Dacă aruncăm o privire peste universul poetic, observăm că autoarea şi-a încheiat în linii mari acest canon al poeziei, preocupările ei fiind îndreptate spre îmbunătăţirea procedeelor artistice şi spre perfecţionarea expresiei. Divinitatea, Timpul, Eroticul, etc. sunt teme majore pe care poeta, ajunsă la maturitatea creaţiei, le stăpâneşte printr-o originalitate desprinsă din limbajul poetic. Versurile purtând povoara simbolurilor, pune în balanţă valoarea fiecărui cuvânt, sunt cazuri când autoarea atacă direct problemele acute: “Mă zbat să scap / din ochiul de jar, / căci prea vânăt mi-e sufletul / de la un timp încoace; // voi trece iar prin iarbă / în care Dumnezeu / sparge lacrimi într-un clopot; / sunt maci presaţi pe cer / sau amurgul / e pătat de sânge ?” (Iar voi trece)

Trecerea de la un registru la altul îţi face impresia că autoare se joacă cu imaginaţia cititorului provocându-l la lecturarea op-ului până la final, făcându-l curios să-i afle sfârşitul: “Cartea îmi râde în mâini / cu hohot de zei încinşi, / poate cândva / cuvintele ei / au muşcat cu foame / din pieptul voluptos al pădurii, / de aceea se vrea tăcerea / leagănul meu pentru o zi” (Carte izbăvitoare). Sunt cazuri în care autoarea îţi dă impresia că se confesează direct: “Doamne, cum se face / că mă leagăn / într-un car de aur / tras de două păsări ?” (Călătorie spre muntele visat).

Poemele din cele şase volume de versuri, care alcătuiesc prezenta antologie, dovedesc că Magdalena Dorina Suciu are talent, fiind mereu preocupată de a-l modela. Evoluţia ei ulterioară ne-o va demonstra.

AUREL POP

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s