O poetă având o coerenţă în discursul liric,sensibilă,ce prinde în formă genuină fluxul memoriei este Cristina Maria Purdescu în volumul bilingv(româno-italiano) Mai tânără cu un cuvânt,apărut la Editura Muzeul Literaturii,în traducerea lui Geo Vasile,având o prefaţă semnată de Traian T.Coşovei.

Poeta se află la limita dintre confesia sinceră,dar învolburată,şi delirul suav,amestecând în creuzetul eului,într-o regie proprie,referinţa culturală cu elemente biografice ,poeme cu adrese precise,instrumente cu ajutorul cărora sondează mereu misterul ancestral:Eu îmi trezesc uitarea,un regat/Şi trec înfierbântată prin păţanii/Şi,fără înţeles,mă strig şi cad/Ca un salcâm în urma unei sănii.(Regat).Răstălmăcind aparenţele pentru a descifra filonul spiritual,poeta în acest volum vibrează patetic împingând trăirile până în haloul mitului:De-atâta strâns şi de nesomn,/Ai ochii mici,privirea-ţi piere,/Te-ai stins,lunatecul meu domn/Şi eu rămân a cui m-o cere.(Trecător prin lumea vie).Universul liric întemeiat pe simbolurile purificării conduce până în fondul ritualic,când dispariţia unui confrate o îndeamnă la reflecţie:O lume în vis,plăsmuiri nesfârşite/Care curg şi inundă şi curg/De oboseală,de gânduri ruginite,/A mai dispărut un poet,într-un burg.(Numele lui a fost scris).Exusperanţa nostalgică,imageria echivocă,pe jumătate fabuloasă,pe jumătate reală,traduce o sensibilitate interogativă,gesticulaţia duioasă are o credibilă notă de sentimentalitate proaspătă,atinsă,uneori,de reflecţia posomorâtă. Această sensibilitate provine şi din faptul că poeta vine din dogoarea câmpiei teleormănene:Nu mai ştiu să ascult,să te-aud/Departe de tine,tot mai îndepărtată/Şi vorbele se sparg pe drum şi nu ne-ajung,/Sunt numai urma trasă,în silă,de-o săgeată.(Sunt numai urma).Prinderea existenţei în vers,închistarea trăirii imuabilă în formă canonică,descrierea ca mistificare a fluxului vital par a fi temele importante ale acestei lirici rafinate până la imaginea graţioasă,elegantă şi iubitoare de transparenţe.Cuvântul pentru cristiana Maria purdescu este”material primă”a construcţiei sentimentului.Poeta şi-a educat cu grijă predispoziţiile,ţinând versurile la intensitate egală şi infuzându-le o nelinişte tulbure,ca o cutremurare.Metaforele folosite sunt surprinzătoare şi bine strunite în chingile versului clasic.

Cristina Maria Purdescu este o poetă admirabilă ,a trăirilor uraniene,în care amintirea freamătului sufletesc fuzionează cu elanul magic al cunoaşterii.

AL. FLORIN ŢENE

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s