Un umorist dăruit cu harul talentului de a împleti sunetul ironiei cu tonul eseistic al analizei pesiflante este Ioan Marinescu-Puiu,în recentul volum Recidivist în Umor,apărut la Editura Grinta,2007.

Dacă prefaţatorul cărţii Mihai Frunză în Bravo,Puiule!,foloseşte aceaşi”armă”a umorului pentru a prezenta cartea,lovind la ţintă remarcând că autorul a dat lovitura prin această lucrare,eu am să ţintesc cu ajutorul analizei la modul serios de abordare.

În pseudo-eseul Piatra în epoca de piatră(folclor comentat),având ca motto,elocvent pentru tema abordată,:Piatra,piatra de e piatră/şade jumătate-n apă…,autorul despică firul în patru prin analiza unor expresii populare,în care piatra cu sensul ei material,dar şi cel peiorativ,este obiectul de interpretare al autorului cu ironia în colţul buzelor,unde umorul filozofard este exprimat prin înţelegerea unor ziceri populare.Inversând planurile de abordare a expresiilor cu alte sensuri ale aceloraşi cuvinte şi introducând între ele ironia fină, sensurile de înţelegere ale expresiilor populare se schimbă total.Tocmai contradicţia dintre înţelesul iniţial şi cel final dă naştere la umorul-inteligent,exmplu:O casă de piatră,pe vremea aceea,(e vorba de epoca de piatră),se făcea din piatră de casă,care de multe ori era piatră de râu,de unde şi expresia:Apa trece,pietrele rămân!-rămân pentru constructor de locuinţe!,concluzionează la modul”serios”humoral,autorul..

În Hai să nu fim răutăcioşi! Ioan Marinescu-Puiu creează apofteme prin inversarea percepţiei unor expresii,conturând în acest sens,o nouă formă de înţelegere a textului iniţial,prin modul ironic al construcţiei de fapt,ironia este emanată din această închegare constructivă:Nu numai canibalii,darşi semenii noştri,când nu mai au ce să mănânce,încep să se mănânce între ei.

Dislocarea enunţului din prima parte a textului corespunde stării de incertitudine şi umor din a doua parte ,iar percepţia fugoasă aruncă peste universul acestor micro-naraţiuni plasma transparentă a ironiei.Aceaşi metodă este folosită şi în Ştiri de la organe şi organisme interne, dar,aici, universul de inspiraţie este izvorul nesecat al întâmplărilor cotidiene,oferite din belşug de mass-media:Meciul de şah dintre cei doi campioni locali din Mizil a avut loc într-o remiză(a pompierilor) şi s-aterminat tot aşa..Aici,metoda de a creea umorul este realizată prin schimbarea sensului de înţelegere al cuvântului,sau prin schimbarea etimologică al acestuia.Fenomenul se realizează numai prin cunoaşterea perfectă a limbii române,lucru dovedit de autor.Aceaşi îndemânare în interpretarea unor proverbe,ziceri populare o găsim în Expresii comentate.Aici,descoperim înclinaţia autorului către reflecţia liberă şi pentru divagaţia socio-ideologică,prin analiza ironică a expresiilor uzitare.

Cartea seduce prin felul cum se articulează ipotezele ce au rădăcina în ironia fină şi prin aspectul multiplu de înţelegere,interpretare şi disecţie a sensurilor cuvintelor din limba română.Pleonasmele,antinomiile,sinonimele şi celelate caracteristici ale fondului lingvistic sunt speculate cu inteligenţă .Tocmai aici descoperim, măestria autorului acestei cărţi,dar şi în polemica stârnită din contradicţia sensurilor de înţelegere a dimensiunilor unor construcţii lexicale din epoci diferite,în care s-au născut expresiile populare.

Undeva în paradisul umorului Ioan Marinescu-Puiu şi-a găsit locul bine meritat,însă,pentru a înţelege proza sa,trebuie mai întâi să recitim ce zicea Emile Faguet în Arta de a citi.

AL.FLORIN ŢENE

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s