În cartea de aur a dreptei istorii literare” – aşa cum scria Nichita Stănescu în Fiziologia poeziei (Bucureşti, Eminescu, 1990) – ”sunt înscrise destine şi viziuni poetice de o rară diversitate şi de o profundă rezonanţă (…) Vai, literaturii care se bucură că-l are pe cel mai mare poet; ferice de literatura care trebuie să aleagă dintre poeţii ei pe cel mai mare! Consider că starea poeziei româneşti îndreptăţeşte întru totul speranaţa de viitor a limbii române. Atâta vreme cât ţara naşte poeţi, ‚’ara încă visează.”

Fără doar şi poate că fiecare, în felul său doreşte să-şi arate adevărata măsură a valorii, împlinindu-şi personalitatea şi fundamentându-şi arta poetică într-o manieră cât mai inedită.

În ipostazele sale ştiute şi neştiute, poetul Victor Sterom dă ”jertfă clipei” ”abisuri gânditoare” – împlinite în ”firimituri de strigăt” (jertfa clipei).

Bijuterii filigranate, chinezării, stampe nipone, goblenuri pastelate, iată ce sunt micropoemele lui Victor Sterom. Cuvinte vechi, nefolosite încă, dau ghes în pagină în superbe imagini la limita realului cu fantasticul: ”un cal orb/ intrând în somnul orașului/ cu coada înainte” (cu coada înainte).

Unele poeme sunt alcătuite din distihuri albe sau chiar monostihuri, altele din terţine şi, de cele mai multe ori din catrene, care, luate separat, constituie, ele însele mici poeme de sine stătătoare. Astfel, ”şarpe/ privind sfârşitul zilei” (nuanţe); ”visul stând într-un ou” (parabolă); ”se lovesc nimburile/ se adună sub formă de cruce// singurătăţile…”( ca într-o memorie);

”îmbrăţişări vechi.// pe acoperişe/ câte-o stea/ aşteptându-mă” (iarna); ”îngenuncheate/ gândurile rostesc/ răni din trecut”; ”fericirea mea/ e o poveste cu/ umbre amare”; ”cum într-un singur poem/ încape/ dacă vreţi/ un secol de soldaţi” (umbre amare); ”valul/ prin marmora gândului/ e un cântec” ; ”un contur neliniştit/ sfredelind tăceri” (un contur neliniştit); ”ciulinii iernii/ cum şerpii/ muşcaţi de umbre” (vântul); ”plin de păsări/ duse la tăiere/ am sufletul” (valea cu speranţe); ”adună-mă din trecut”; ”uneori gândurile/ îmi sunt rugăciuni” (rugăciuni); ”gol/ cu sângele gol/ voi descifra întunericul…” (nervi); ”iar viaţa/ sare prin grădină/ ca o vrabie// după boaba de nisip// cugetătoare” (boabe de nisip); ”ţi-aş lua privirile/ şi le-aş întinde pe cer -/ monade de infern” (esenţe); ”sunt/ în vârful adânc al întrebării” (acum când sunt); ”zodii şi vamă/ pe talere” (februarie); etc. şi exemple ar putea continua în spiritul panseurilor lirice.

Ispitit de daimon, gata pregătit, poetul stă în aşteptarea îngerului: ”îngerul/ e gata să vină.// i-am păstrat cana cu vin,/ bucata de pâine,/ lumânarea.// somnul de după-amiază/ îl va prinde la mine.// acum a intrat pe fereastră/ cu o păpuşă de aer în braţe;/ drumul s-a ghemuit/ sub tălpile lui…” (lumânarea).

Altă oară poetul este surprins în această ipostază: ”până la umeri sunt/ în fiece silabă/ îngropat;// dar nu mi se arată/ şi mă îngrop/ mai departe// ca în acest poem/ până-mi trece de fiinţă/ în sus// văzduhul surd…” (văzduhul).

Ce adânc înţeles al firii se lasă surprins în: ”tot ce cuprind/ e-o fugă spre cristaluri.// şi jocul continuă/ pe lespedea roasă/ când timpul se retrage/ în ţesătura întunericului// în algebra haosului.// şi jocul continuă/ prin ecuaţii subtile/ rememorând cenuşa…” (tot ce cuprind).

Poetul înregistrează laconic, cu ochiul său pineal: voci, frig, un crin, zaruri (ale sorţii? – n.n.), un clopot, un munte, o pată de sânge, ziduri, muzică, singurătate, aburi, roşi, lumini de bal, obsesii, crucea, culmile boreale, ceaţa, paradisul, tainele, tăcerea, jertfa clipei, un cazan clocotind, umbra cuvintelor, cuiburi, răcoarea, lumânarea, văzduhul, punctul, valuri, înserarea, fumul, bruma, furtuna, prăpastia, întâmplarea, miracolul, multe praguri, multe urme, plânsul şarpelui, foşnetul, zăpada, febră, pete, esenţe, boabă de nisip, nervi, rugăciuni, un contur neliniştit, un murmur, iarba, erezie, etc. Între aceste elemente născătoare de vibraţii lirice, îşi alcătuieşte universul.

Străvezimea de gând nipon în apele adâncate ale cerului lăuntric se decantează-n picături de rouă în spirit de haiku ori chiar de tanka. Uneori, aşa cum am văzut, un poem e alcătuit chiar din 3-4 asemenea bijuterii.

Economia figurilor de stil ar putea friza o sărăcie a mijloacelor de expresie, dar concentrarea de gând cu efect de blitz este benfică, nu numai autorului, ci şi cititorului. Poemele sunt adeseori eliptice, fie de verb, fie de pronume. Se pare că Victor Sterom a eliminat demult ceea ce era de prisos (dacă era ceva de prisos!) în poemele sale, decantând apa izvorului propriu ! ”cu rădăcina subţire a ţipătului” (amintirea). Este un alt fel de exorcizare a fricii, disperării şi frigului, plânsului, a jocului de-a lumina şi umbra pe un perete invizibil, alt fel de a-ţi popula tăcerile ”cu rimpul scurs printre degete” (frigul)

Aparenta sărăcie a poemelor străluceşte în puritatea şi curăţenia ei, în demnitatea smereniei de a fi numai lut, peste care s-a pogorât suflarea divină.

Dar ele sunt plânset şi sânge de stea în cădere, brumă pe litere vechi care ”umple/ vasele cu voci” (voci).

tot ce sunt:/ o bucată de frig/ rostogolindu-se.// pete de cer înlăuntru-mi”. Cuvintele, cum altfel? Îi populează zilele, orele, anii: ”ca o pădure – cuvintele// în esenţa primei ninsori.// suple/ intrând în memoria poetului/ precum fagurii/ în viscolul de-albine.// alteori,/ ţintuite-n câte-o cruce;// frigul/ descifrându-le religia…” (umbra cuvintelor). Atâtea ipostaze ale poetului se decriptează în pagini : ”singur,/ aplecat peste bordul/ etajului nouă/ descifrez algebra/ aeriană…” (cuiburi); ”sângele meu e un verb/ adus in faţa zidului/ prin tăceri/ adunate în pumn.// ochii mei ţipă/ la o pajişte sumbră…” (verb). Iată şi o superbă definiţie a Poeziei : în lupta cu timpul, poetul lasă mărturie : ”pete de verb”: ”tot ce simt:/ o bucată de frig/ rostogolindu-se.// pete de cer înlăuntru-mi.// pete de verb deasupra-mi.// în juru-mi/ sporeşte clipa…” (pete de verb). Dincolo de limite el te îndeamnă : ”să pătrunzi/ în lumina difuză/ a unui templu/ scufundat// a unui înger/ nemărginit// cu limitele corpului tău/ şi să nu chemi pe nimeni// să-şi descrie pupila/ d i l a t a t ă// tresărirea celor care/ veniţi să te vadă/ nu te mai văd…” (limite).

Iată o altă ipostază : ”ce vijelie,/ ce risipire de echilibru,/ ce triumfătoare/ amnezie-i trupul meu/ năvălind// în afara umbrei sale…” (punctul).

Ideile sunt foarte percutante, scoţând la iveală un anume freamăt, un zbucium metafizic. Tensiuni paroxistice dezvăluie eul funciar şi fundamental în jerbe de metafore. Fibra intimă a poeziei sale este de factură solilocvială mergând la esenţă, la sugestie, având în vedere factorul emoțional.

Victor Sterom ne propune întoarcerea la elementele definitorii ale vieţii în imagini de-a dreptul impresioniste. Decelarea sentimentelor se face ca într-un ceremonial ludic care îmbină cosmicul cu terestrul. Se poate spune despre Victor Sterom că este un contemplativ activ, cu o structură echilibrată, care alimentează paradigmele existenţiale ori cele ale cunoaşterii.

Se spune că lucrările care ne împlinesc, ne dau chip interior. Lirismul, în cazul lui Victor Sterom se îndreaptă spre cunoaşterea ascunsă a lucrurilor, în sugestii de reflexivitate, conceptualizate liric.

Victor Sterom poartă poezia la piept ca pe un talisman, pentru ca ea să-l apere de marele frison existenţial, urmărind, aşa cum am mai spus, exorcizarea răului prin metaforă.

Poemele sale lasă loc respiraţiei. Ele dovedesc o bună cunoaştere a limbajului, a culturii, un exerciţiu aproape obligatoriu. Victor Sterom foloseşte procedee stilistice variate, în afara metaforei, aşa cum este oximoronul : ”aerul se umplea de gheaţă fierbinte”, etc.

Ultimele volume ale lui Victor Sterom constituie o probă de virtuozitate, de un rafinament scriitural fără cusur.

Aflat în deplină maturitate artistică, atât prin versurile cât şi prin publicistica sa, Victor Sterrom şi-a făurit o platformă profesională ce îi va asigura un loc onorabil de-a dreapta literaturii române.
24 mai 2008

CEZARINA ADAMESCU

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s