O visătoare blajină,de o gravitate adâncă,şi uneori,ceremonioasă este Stela Ianovici Costan în volumul de versuri Ingerul şi clepsidra,editura “Risoprint”,Cluj/Napoca,2007.

Incă prin titlul cărţii poeta ne introduce în conotaţiile mesajului pe care doreşte să-l transmită,îngerul ca vestitor şi slujitor al lui Dumnezeu ,iar clepsidra instrumentul care măsoară timpul,acesta exprimându-se prin deplasarea spaţiului din Văzduhul de albastru unde veghează ghiocul fericirii mele.

Abordarea temelor ce o frământă şi exprimarea lor prin sonet,poezie cu formă fixă,în majoritatea cazurilor,ne face să afirmăm că poeta este o bună cunoscătoare a tehnicii versificaţiei şi a genurilor.Lirismul sonetelor provin din implicarea eului într-un scenariu cu substrat religios,etic şi moral.Imaginaţia curge lent cu o închipuire romantică a gesturilor,fac din sonetele Stelei Ianovici Costan o formă de introspecţie,o ceremonie pentru reflexibilitate:Sub un salcâm înzăpezit de floare/Cu unda vântului să vii aştept/Pe drumul flăcărilor albe,drept,/Ca să desprind realul din visare.Cu un ochi înăuntru,iar cu celălalt veghând la fericirea proprie,poeta îşi controlează atent mişcarea interioară,(impusă şi de forma fixă a sonetului),şi reverberaţiile ei afective,studiindu-şi ca-ntr-o oglindă ritmurile eului ,aspirând vămile astrale/Ideea prinde conturat veşmânt/Aprinde-n harfa ei un cântec sfânt/De sinfonii cereşti universale.

Volumul structurat în cinci cicluri,aparent,diferite din punct de vedere ideatic,dar care prin trăirile expuse,planurile lor se întrepătrund,se interferează într-un tot unitar şi indivizibil.Sonetele sunt,în fond,nişte autoscopii ale stărilor sufleteşti, în care au încăput şi suferinţă,reflecţie,euforie,şi dor nedefinit pentru spaţiul necuprins,dar şi dorul de valea cu miresme de sulfină unde:Un foşnet mă trezise din visare.

Poeta este conştientă de trecerea timpului,iar tonul meditativ are sonorităţi melencolice,ce poate echivala cu o cazuistică lirică,prin care retrăieşte trecutul:Azi retrăiesc trecutul şi mă doare/Povestea tristă-a vieţii mele,plâng/Când amintirile la piept le strâng/Şi urma lor fierbinte mă dogoare.

In ciclul Sunetul din oglindă reverberaţia întoarcerii în propriul timp este perceput ca o oglindă,iar disperarea este o întoarcere sperată ,dar ne realizată.

Volumul Ingerul şi clepsidra ne devoalează imaginea unei plutiri a fiinţei prin efluviile abstracte ale spiritului şi a diversităţii,în condiţiile în care poeta în Ars poetica îşi eternizează chipul ideatic şi poetic într-o statuie de granit căruia:Acoperiş statuii i-am făcut,/Să biruie furtuni nimicitoare/Ce s-or abate asupră-i s-o doboare.

Stela Ianovici Costan ştie să-şi acordeze inteligent sonetul la sunetul poeziei,în care descoperim o zvâcnire adevărată.

Al. FLORIN ŢENE

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s