Volumul lui Kosta Vianu (pseudonimul literar al lui Octavian Constantinescu), POETRICK’S (aducând aminte de LIMERICK’S, al lui Edward Lear… – ceea ce, din start, ne spune ceva despre un complex mazochist, de inferioritate, cu toate că autorul prezentului volum n-are un nas mare…), apărut la Ed. Omega, în 2007 – are o Prefaţă şi o Postfaţă – ambele semnate de oameni de cultură absolut onorabili – Aurel Ganea, respectiv Dumitru Ion Dincă. Şi totuşi, Prefaţa şi Postfaţa păcătuiesc printr-o lipsă de discernământ şi de judecată critic-argumentativă – care ne fac să ne gândim la cele două mari tipuri de prietenie critico-literară, din lumea asta: tipul constructiv, prin care critica îl ajută pe autor să-şi regrupeze şi concerteze forţele, spre evoluţie artistică – şi tipul de prietenie de-constructivă, prin care ditirambii şi lipsa unor îndrumări (ferme şi utile, bine intenţionate) îl lasă pe autor într-o torpoare şi confuzie estetică, din care nu poate trage niciun folos, pentru viitoarele sale cărţi.

În definitiv, prin cele 31 de poeme ale plachetei, Kosta Vianu (un om şi scriitor cu o inteligenţă deosebită) nu emite niciun fel de pretenţii literare explicite: “Aceasta este/ ciorba mea,/iar cui nu-i place/sau nu vrea/mănânce slobod/altceva”(cf. Altceva, p. 5). Mixând melancolii sarcastice cu schiţe de fabule (cam toate ratate, din pricina unui complex de inferioritate, faţă de această specie, transformat în autoprotecţie sensibilă, prin grobianism aparent inutil, de o violenţă penibilă şi inexplicabilă, de o platitudine semantică/stilistică ce e complet lipsită de virtuţi estetico-argheziene – să zicem, de tipul: “Dac-ai să te-nsori c-o …vacă/Ai să vezi ce-are să-ţi…facă!” – cf. Fabula însurătorii, p. 41) şi încropiri băşcălioase, amestecând versuri autentice cu truisme – Kosta Vianu n-are (cel puţin manifest) niciun gând de a transcende în Parnas. Poate mai curând ar trebui luat totul drept fragmentele unui jurnal intim, poate chiar …prea intim… (sau caiet de exerciţii lirice) mai “scuturat” – sau ca versetele mormăite ale unui descântec de Piază Rea, ale unei încercări de exorcizare a sorţii: “Mai spre coastă, steaua castă/ Cerul, pasăre măiastră./Şi tot umblu, pe sub stele,/Şi tot ard, în dor, cu ele”(cf. Mai coboară, p. 6).. Şi, totuşi, talentul literar autentic ţâşneşte, destul de uimitor şi bizar şi haotic, paradoxal chiar, printre crăpăturile acestui univers deşertico-selenar (băşcălia disimulând, de fapt, o stare de posomorală vindicativ-existenţială, exorcizator-autoprotectivă).

Uneori, se vede că buzoianul autor l-a citit, cu sete de discipol, pe Urmuz, cu “nonsensurile” lui plesnind de semnificaţie “în răspăr”– şi nu se poate împiedica să-i fie cirac activ, fie şi pentru câteva clipe – bănuind o terapie, tot de tip exorcist, prin Logos, în chiar conştientizarea absurdului din conştiinţa umană, condamnată, grotesc, la cosmicitate: “Suferea/nici cafeaua, la şapte/nu putea s-o mai bea,/simţiea-n gură gustul zăcut/al Adevărului Absolut”(cf. Batjocura filosofiei, p. 7). Alteori, neliniştitul Om-care-Citeşte-şi-Scrie ar fi tentat să creadă că o cură cu “ţărănismele” estetizante ale lui Marin Sorescu, din La lilieci, (dar se-amestecă, pe furiş, şi “o linguriţă” din Metamorfoza lui Kafka…) l-ar ajuta mai curând să scape de demonii snobismului acestei lumi vidate de valori semantice, dar umflată de cruzimi sadice şi pretenţii carnavaleşti: “Pe Carola/Am cunoscut-o-ntr-un an/Când se săturaseră muştele/ umblând pe tavan/Şi mergeau/Ziua-n amiaza mare/Ca proastele/pe trotuare…” (cf. Carola, p. 11). Alteori, pare a-şi aduce aminte de dezmăţul estetic din Cântecele ţigăneşti, ale lui Miron Radu Paraschivescu, crezându-l mai “breaz”, în materie de exorcism existenţial, de lustraţie interioară şi destinală: “Stam trist/pe buza dimineţii/cu sufletul atins de-aripa ceţii/sătul de dezmăţ/ca o acadea linsă până la băţ/când apăru ea,/debusolată,/cu bluza puţin ridicată,/un pic: / un deget mai sus de buric,/- Mă cheamă Gina!/(Mi s-a părut că se-aprinde lumina)” – (cf. Lumina, p. 24). În fine, uitate şi depărtate, i se impun memoriei afective eufoniile barbiliene, cu efect desfăcător de demonie existenţială: “Almavir, Arşavir,/ce ţinuturi de vis,/în care-am minţit, am furat şi-am ucis,/în care batiste şi vele în vânt/puneau, între mare şi mine, pământ!”(cf. Nostalgii cu duminici şi vele, p. 33).

À propos de tema “marilor călătorii/evadări”, „cu vele” simboliste: trebuie subliniat tonul minor şi bombastico-artificios al poeziei lui Kosta Vianu, trimiţând, uneori, la Minulescu: “Ce zeu barbar mi-a hotărât să fiu/în pielea mea adevărat/şi viu/pândit, în jurul bietei mele vieţi/de şaptezeci şi-atâtea/de tristeţi” (cf. Întrebare, p. 22).

Dar, în rest, este de-a dreptul stupefiant cum versuri cu poezie mustind adevărată, precum: “Jumătatea de nord/Tainic fiord,/ Jumătatea de sud/Îţi scrie, pe pântec, un cântec zălud/Iar eu am să mor, dacă nu-l aud” (cf. Cântec, p. 8), sau : “Acolo-n foi de brusturi/Şi de laur/Să fiu iubitul tău pe veci balaur/Şi tu prinţesa mea din/Lună”(cf. Dorinţă, p. 14) – sau, mai cu seamă, misterioasele versete baladeşti, profund romantice-augustindoinaşiene (sau, cum sugerează Aurel Ganea – “poe”-şti…): “În ţara Niciodată/m-aş plimba/acolo, sigur c-aş afla/de ce/nu mă iubeşte/şi pe mine/Domniţa Neşoptitelor Suspine”(cf. Niciodată, p. 30) – ei bine, alături de aceste rătăcite bijuterii autentic-poetice, se grămădesc şi-şi iau aerul, parcă, una alteia – fie truisme jalnice (“Că, de-ncerci a-l deştepta,/Se va-ntoarce, prostul,/împotriva ta!” – cf. Ziare, p. 21), fie infantilisme grosolane, lipsite de inefabilul fascinant al purităţii copilăreşti şi, curios, cu pretenţie de “realism contemporan” (”Hanţa e ca o cutie/Cu o dungă fistichie/Roşie/Şi bulinoasă,/Uneori, un pic geloasă(…) Hanţa-Zganţa/ Nu-i în Franţa,/Franţa nu e la Constanţa/La Constanţa n-ai s-ajungi/Dacă n-ai dolari în pungi/Euroi/În păpuşoi/ Iar căpşuni nu ştii s-aduni” – cf. Ziare, p. 20) – sau, mai grav decât orice, adevărate manele (pretins “intelective”…), de cel mai îndoielnic gust: “Şi-am poftit la gura ta/dulce ca o acadea”(cf. Carolina, p. 13), sau : “Pe Miţofolina/N-am găsit-o eu/Ci mi-a dat-o mie/Bunul Dumnezeu/Să mă pedepsească/Pentru ce-am greşit/Şi pentru că doamnă-n/Casă mi-am dorit//Pe Miţofolina/N-am greşit-o eu/Aşa e lăsată/Ea de Dumnezeu:”Crâncenă, lălâie/Şi cu gura rea/Dar oricât de proastă-i/E femeia mea//Pe Miţofolina/Tare o iubesc/În locul ei spăl vase,/Mătur şi gătesc/Fac mâncare bună,/ Îi place şi ei/ Chiar dacă îmi trage/Doi-trei dumnezei…” etc. etc. etc. Cu ce-o fi greşit cititorul, de trebuie să fie torturat cu astfel de imundităţi de „banlieu”, după ce, prin crăpăturile zidurilor volumului, a întrezărit, vag, câteva petice scânteietoare, de autentic Paradis?!

Opinia noastră este că poetul Kosta Vianu are grabnică nevoie de un consilier într-ale poeziei SALE… – un consilier care să-i facă o cât mai drastică selecţie a “producţiunilor” sale. Şi mai are nevoie (tot opinia noastră umilă e…) să-i citească, până la capăt (nu “pe sărite”…), pe marii lirici/clasici ai poeziei lumii (atât ai lumii spirituale româneşti – căci, slavă Domnului, destui sunt ei, nu degeaba s-a afirmat că “Românul e născut poet” – doar că nu s-a menţionat: “nu chiar 24 de ceasuri din 24…” – cât şi pe cei “străini”, adică pe fraţii de suferinţă ai scriitorilor români, de pe toate Golgotele Poetice, suite spre toate cele patru vânturi ale Terrei… – în traduceri de rafinament/empathie cât mai înalte…). Nu am fi insistat atât pe acest volum de poezie, dacă n-am fi detectat într-însul urme de aur adevărat, şi în niciun caz…”aurul nebunilor”/pirita…Dacă există Calea şi Voinţa Căii – va exista, în mod sigur, şi CERNEREA AMELIORATIVĂ DE “PRODUS FINIT”. Până la făurirea/descoperirea/Revelaţia, prin creşterea miraculoasă a temperaturii toridului athanor interior – a PIETREI FILOSOFALE (V.I.T.R.I.O.L.U.M.)…decât care numai Dumnezeu mai presus este…fireşte, asta totdeauna şi întru toţi şi toate…

prof. dr. ADRIAN BOTEZ

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s