Jurnal erotic, poeme (cu prefaţa Eros şi polemică de Gh. Grigurcu)

O ultramodernă „Cântare a cântărilor”, volumul de poeme, Jurnal erotic (2006), de Virgil Diaconu, conjugă la un mod liric inconfundabil mitul Androginului, dar cu emisferele des-sacralizate, femina / Yin şi vir / Yang regăsindu-se sub fluturarea curcubeului abisal şi păstrându-se într-un întreg, creştinat, desigur, graţie şi unei „jertfe creatoare” a ens-ului „vulnerabil”, ceea ce face trimitere / grăire, „înlogosare” (în-Logos-are), cu toată părelnicia, şi la triadica / triontica structurare a substanţei lirice diaconiene, după cum se revelează dinspre ciclurile: I. Jurnal erotic (încorolând: «Piersică», «Regina nopţii», «Muza adormită», «Banchetul», «DesFacerea» etc.), II. Fructe secrete (cu nimbări în «Acum, că zeul doarme…», în «Trandafir tânăr», în «Trandafir negru», în «Cavalerul florii de cireş», în «Androginul» etc.) şi III. Omul vulnerabil („împarabolat” frumos în «Avuţia», «Dragostea», «Femeia tânără» etc.): «Femeia cu cireşe la urechi. / (…) // Ea îmi oxigenează zilele când rămân fără aer. / Ea seamănă lumină acolo unde nu văd decât întuneric. // O vrabie care zboară în lipsa mea de cer. // A fi îndrăgostit: a intra în acest tărâm fabulos, în aură. / Da, numai iubita mea este îmbrăcată în aură de sus până jos ! Şi / numai eu sunt atins de aura ei, de sus până jos… Din tălpi până la steaua. // Eu sunt atinsul de aură, eu sunt un om vulnerabil. / Un singur cuvânt de-al ei mă poate stinge, un singur gest mă poate / frânge. Cum să mă apăr ? / Dacă mă ridic împotriva ei — împotriva mea mă ridic ! Dacă ea este / rănită — rănile ei pe mine mă dor. Când îi este frig — eu însumi tremur. / Eu sunt atinsul de aură, eu sunt un om vulnerabil. // De la o vreme, eu nu-mi mai găsesc locul. / Eu nu mai am loc nici chiar în trupul meu. Nu mai am loc, pentru / că aici locuieşte de fapt ea. Aici locuieşte ea, în timp ce eu rătăcesc pe / afară, căutându-mi un loc de linişte şi netulburare… Căutându-mi un / loc de linişte şi netulburare, pe care tocmai aura nu mă lasă să îl găsesc… // Da, eu sunt atinsul de aură. Eu sunt un om vulnerabil.» (Omul vulnerabil — p. 85).

ION PACHIA TATOMIRESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s