Ţin în mână antologia lui Marin Ifrim GLORIA LOCALĂ, o dechid cu o curiozitate nestăpânită şi justificată pentru a descoperi biografia poetică a celui care de ani de zile adună în jurul său pe toţi cei care aud de spus vreun Cuvânt. Organizatorul reuniunilor literare, a lansărilor, cronicarul permanent din presa locală, ziaristul şi iubitorul de reviste literare Marin Ifrim este mai întâi de toate un poet, pe care doar citindu-l uiţi de cotidienele lui zbateri culturale.

O disimulată nemulţumire îi crispează uneori chipul pe acre se instalează nedumerirea, mirarea şi uneori chiar încrâncenarea că prea multă lume neavenită calcă pragul bibliotecii casei de cultură, acolo unde are şi sediul, reşedinţa lui de serviciu,.pe o masă lungă vezi reviste ,cărţi într-o ordine doar de el ştiută.

-Doriţi o carte deosebită a lui Pogonaru?

Alergă cu privirea prin rafturi, dă la o parte câteva cărţi. Nu găseşte ce caută, Apoi cu un regret sincer îşi taxează lipsa de fermitate în a nu mai permite celor care i-au dat cărţile spre a fi acolo , la îndemâna celor care le caută:

-A luat-o, sigur el a luat-o, a avut nevoie să o dea cuiva şi a uitat să-mi mai aducă alta înapoi.

Aşa fac mulţi, domnule profesor. Ce să l e fac/Poate le iau să le citească. Şi un zâmbet ironic îi brăzdează faţa acestui inconfundabil om care este marin Ifrim ,cel acre ştie tot despre scriitorii locali şi despre cei locali plecaţi departe sau în direcţia urcuşului către ţara nevăzută a poeziei adevărate.

Acolo a fost şi el, dar s-a întors acasă chemat de un rol pe care şi l-a asumat , pentru care se bucură ,dar se şi necăjeşte de multe ori.

Gloria locală este un titlu de antologie care a r pute fi pus chiar în ghilimele. El n-a făcut-o pentru că Gloria locală e un eldorado, e un orizont pe care-l caută truditorii asupra cuvântului şi chiar cel care a pus sintagma aceasta frumoasă pe pieptul propriului portret de pe coperta I a cărţii trimiţând cititorilor un zâmbet de salut adânc grăitor, o privire în care se ascund bucurii,tristeţi,dileme, numeroase certitudini dar şi îndoieli.

Încerc să-l prind într-un dialog-interviu, îi spun despre ce este vorba, doresc să ia loc în cartea mea DIALOGURI DINCOLO DE CUVINTE în cur de definitivare.

Nu reuşesc, o las baltă şi-mi pun nădejdea în cartea de culoarea covorului din frunzele toamnei, ne salutăm respectuos şi plec, ducând cu mine cele mai frumoase poezii alese de poet pentru antologia pe care mi-a oferit.

Marin Ifrim locuieşte la oraş, este buzoian de mulţi ani ,dar sufletul său a rămas acolo de unde a plecat:

Într-o comună urbanizată anul trecut/unde rata vine din oră în oră/şi şoferii miros a năut/mă voi duce astă seară la horă./

Scopul acestei întoarceri este rostit în sintagme poetice care te cuceresc prin sinceritate ,inedit şi mai ales prin harul punerii cuvântului într-o altă ordine a comunicării. Poetul merge la un inedit bal de pe vremuri ,să invite o lăcustă la dans, pe o frunză lacustră. Până aici totul ar fi aproape obişnuit ,numai că poetul se duce să-şi ia înapoi iubirea cea dintâi ,să o treacă râul ”spre oraşul cu un milion de ferestre/de unde s e vede lanul de grâu/cât sprânceana unei blonde neveste.(excelent ca imagine şi comparaţie)

Scris în ritmurile poeziei clasice spre care se întorc tot mai mulţi poeţi de ieri şi de azi, acest cântec este ales perfect pentru a deschide o antologie a unui poet în acre resimţim reverberaţii eseniene”sunt ultimul poet cu sat-un glas/podeţ de scânduri în cântare::”

”Satul natal pluteşte parcă pe un aisberg”, ”la porta lui Neagu fierarul bucuria are potcoave de cal domnesc”regăsim aici o metaforizare asemenea liricii lui Fănuş Neagu, cel care în mod sigur a trecut măcar o dată prin Bălăceanu, satul natal al lui Marin Ifrim, unde şi-a pierdut vreun cuvânt pe care l-a găsit Marin şi l-a înmulţit până la dimensiunea unei opere poetice şi a unei monografii la care este coautor.

Niciodată nu vom putea răspunde cine a hotărât ca să aparţinem unei aşezări pe care, prin destinul nostru să o facem mai cunoscută azi decât ieri şi să o luăm cu noi în eternitate.

Prin memoria afectivă bântuire personajele nelipsite Bunicul(cel care nu a părăsit niciodată satul ,dar care prin călătoriile urmaşilor a murit mai fericit decât Columb. Oameni rămaşi şi cei întorşi acasă, bărbaţii ridică palmele imuabile, la auzul unui cântec ”cântecul meu trece prin sat ca un fir albastru de cer/prin dreptul fântânii/.”

Memoria afectivă a poetului se încolăceşte pe lanţul genetic, satul este un fund de mare despre care notează:”prin trupul câmpiei/ simt marea cum umblă/ca un vierme în măr/oxidând lanţul greu/al toamnei/căutându-mi corăbiile./

Am reacţionat adânc emoţionat la acest excelent poem, sunt şi eu un om al câmpiei, am văzut şi eu în învolburările singurătăţii, trecerea peste Cocora a corăbiei argonauţilor îndreptându-se spre Colhida.(Colţi).

Discursul despre orizontul venirii pe lume se îmbogăţeşte cu imaginea câmpului dintr-un poem întins pe aproape două pagini. Prezentare acestuia , mozaicată stă însă pe primele două versuri acre spun atât de mult despre frumuseţea câmpiei:”Câmpul nu a cunoscut niciodată/arta aranjării florilor.?.Exact ,pentru că această artă este cuprinsă chiar în misterul acestor întinderi care te predispun la poezie de la cea mai fragedă vârstă.

-De când scrieţi poezii ,domnule Marin Ifrim.

Stă, se gândeşte, îi simt respiraţia uşor precipitată şi primesc răspunsul :

-La 18 ani am apărut în revista Familia , unde a debutat şi Eminescu.

Scriam, trimiteam la mai multe reviste, dar Familia m-a ales să fiu poet publicat.

Discuţia alunecă spre literatura rusă, într-un fel teritoriul specialităţii mele, părerile exprimate mă bucură. Marin Ifrim a citit şi cunoaşte bine marea literatură rusă, dar se opreşte precizând că literatura universală a făcut un popas mare şi de neuitat în ţara uriaşelor întinderi ale câmpiei. Câmpia şi poezia.

În poemul IMAGINAŢIE e o învolburare de imagini care dovedesc nu numai exprimarea stării de graţie a frumuseţii câmpiei, dar şi ”omul lovit de stres care se odihneşte ”Într-o colibă din foile de polietilenă”,”Un somn în timpul căruia/cresc ciupercile/mirosul de fân alunecând pe obraz/asemeni unei mâini gingaşe de zână./”

Aleg din primul capitol SPRE ORAŞUL CU UN MILION DE FERESTRE(1986) acele poezii care recompun orizontul celui plecat şi reîntors deopotrivă. În OPTIMIST poetul notează cu justificată tristeţe:„În curând lângă blocul acesta/va răsări alt bloc/dezlipindu-mi de pe retină

Imaginea uriaşei câmpii…încurând oraşul va aniversa /cinci sute de ani/ de la naşterea mea.

Rar am întâlnit până în această carte o împletire atât de expresivă a celor două orizonturi ,cel părăsit şi cel aflat de poet:„(nici nu era inventată cinematografia/când tatăl meu/îşi lipea cu înjurături visele întrerupte/şi juca cu primăvara pe aceeaşi pruni sterili/purtând întrei ei şiruri de tutun uscat/pentru fumurile adolescenţilor /din barul ”Rubin/”).

ULTIMA POZĂ A COPILĂRIEI este un poem în proză lirică. Ar încăpea în orice antologie pe această temă:”vântul se cuibărise undeva în aripile/de scrum ale fluturilor/…

Alegerea făcută din ciclul amintit se încheie cu o tulburătoare mărturisire a cuvântului poetic ”copil”:”sunt tot copil cu undiţa-ntr-o mână

Purtând-o cu bravură printre spicele de grâu

Să-i dau râme din gunoiul de la stână

Să plimb pe stele ca armăsaru-n frâu. M se părea că recitesc Esenin, un esenin modern. Spunea poetul în SPOVEDANIA UNUI DERBEDEU.”să simt mirosul de bălegar al plaiurilor natale.”

Esenin a revenit în orizontul meu sufletesc de curând. Am găsit câteva inedite, scrieri poetice, dedicaţii, şi scrisori în versuri pe care le-am tradus. O strofă a luat locul ca motto pentru cartea mea Întoarcerea Cocorului. O transcriu aici pentru bucuria de a fi întâlnit un poet din urbea noastră care se plimbă prin satul natal ducând la braţ cuvinte, poeme, strofe, rime şi ritmuri despre punctul astral al vieţii:

Rătăcind vei prinde putere/cântec din fluier cântând/bătrâne cocârjate-n durere/se vor închina rând pe rând/Satul niciodată nu piere/.

Da, domnule Ifrim i-a fost dat câmpiei române să aibă poeţi mari , satului Bălăceanu să aibă poetul lui şi să se numească cu cel mai românesc nume dintr-un sat: Marin al lui Ifrim.

Sunt bucuros că am intuit blazonul pe care autorul îl poartă cu mândrie şi-l aşează în titlul volumului CURENTUL MARIN (1995)

Titlul este o frumoasă soluţie de tip rebusistic. Adjectivul marin este sinonimul unui onomastic chiar numele poetului din Bălăceanu.

SENTIMENTUL MARIN dă sens alegerii acestui inedit titlu:”Eu vin din apă sunt marin/un pumn de vajnice toxine/(epitet ornat cu personificare) urcat în pomul lui darvin(rimă asonantă şi căutată),/scuipat de apele senine.„ Eliberat de obsesia explicării numelui poetul Marin trece direct la poezia perfectă:”sunt boala mărului muşcat/din pomul drogului celest/încă o dată eşuat/pe-acest pământ carnavalesc. Este o strofă excelentă care eclipsează rostirea de început şi chiar o scuză pe cea din final. Poezia din fericire este o genialitate de ridicări şi coborâri. Puţini sunt cei care pot doar urca. Farmecul acestei poezii este chiar această pendulare, căutare care dovedeşte şi înzestrare dar şi muncă, căutare de cât mai bune soluţii pentru locul cuvântului în rezonanţa poetică cu el Însuşi şi cu sufletul celui care-l pune să joace.

PRIMA CALE FERATĂ ESTE UN DEMERS justificativ pentru venirea pe lume a unui fiu şi un joc al întâmplării care justifică trecerea adjectivului marin în substantiv.

MARINATĂ este un poem reţetă în care se amestecă ingrediente, SUBSTANTIVE CA:stare, individ, sos de bulion, unt de limbă de lemn, oţet.

Totul se trece prin radă(a portului), prin mamă şi se face un dosar ultramarin, o raclă.

Surprinzătoare dar şi inedită este asocierea aici a atâtor cuvinte care n-ar avea ce căuta într-un text cuminte cum ar fi cel al unei reţete. Reţeta este aici pentru un preparat necomestibil, cel oferit de un timp urât cel de care a avut parte generaţia noastră.”restul e chiar rest ceea ce rămâne de executat/ e un fleac o necesitate o aberaţie” Da, domnul meu, ceea ce executam era chiar o aberaţie ,dar iată cât de frumos şi abscons adusă în textul unei poezii.

VASUL MARIN, e un moment de cumplită mărturie de credinţă. Cine este marin ifrim, omul şi poetul, o tulburătoare mărturisire poetică în văzul lumii. Citesc aici nu numai curajul de a spune ci şi curajul de a o aduce la stare ars poetica.

SENTIMENT MARIN este o frumoasă declaraţie de iubire adresată femeii în intersectarea ei cu poetul, cu artistul ,cu idealul de frumuseţe Femeile aceste sunt pe rând sfinte,înşelate cu sirene, au un singur nume, un cuvânt de fiecare dată altul. Răzbate aici o experienţă de viaţă, însoţită cu cea de lectură şi mai ales cu cea transfigurată.

1IANUARIE 199… este o poezie antologică chiar şi doar pentru primele două versuri:Cineva a urcat marea în cer/şi acum o împrăştie peste pământ…totuşi corabia naufragiatului/ are patine sub linia de plutire…/Sunt versuri la temperatura unor sentimente pe care le pot avea oamenii cu o inteligenţă sensibilă aparte, poeţii născuţi prin voinţa acestui cineva:”cineva sapă copci/în pântecul femeii gravide…

Tema poetului, a poeziei A ORAŞULUI pag.19, PAG.22.În Curentul Marin(I şi II), CUTIA CU CULORI (este metaforizată şansa poetului, ”…chiar viaţa mea/în care am intrat ca într-un/

Palton croit după frigul de-afară/după ceea ce Dumnezeu/croia în cerurile sale interminabile/.)

Tema scurgerii timpului:„trece timpul/ printre roţile fine ale ceasornicului/ dedesupt sângele meu ca o lumânare aprinsă/, sau în ELEGIE, unde eroul necunoscut se metamorfozează într-o broscuţă”speriată de lumină/zbătându-se în dreptul pieptului/sub haina putredă de soldat./

Definiţii poetice:marea mamă definitivă a streşinilor copilăriei(RÂNDUNICA)

CURENTUL MARIN , dragostea ţăranilor va deveni rafinărie de ulei(MADONA),

Tema oraşului: în AGREMENT( apropo de politicieni, ”noi ne plimbăm cu baraca /în apa dată de ei/în lacrimile noastre, în mijlocul oraşului/.)

MOTIVE POETICE: Marea, MOTIVUL MARIN, de la numele autorului este repetat aproape obsesiv în titluri:marea peltea marină ,titlu deosebit de sugestiv poetul face de fapt o incursiune în evenimentele recente, cel mai semnificativ din noua istorie a României”zeama de fructe…/o veritabilă sahară o gâlgâire/textualistă a dracului de gustoasă/şi periculoasă pentru bolnavii de ulcer politic/.

Poetul exclamă într-o atmosferă tristă şi ironică în acelaşi timp.(”Doamne suntem la un pas de reţeta occidentală/ceva între 22 şi 23 decembrie 1989/un fel de a nu mai fi altfel../.)

O poezie cu totul aparte aflăm la pag.34, LA FIX, un tablou pe care un pictor modern l-ar putea transforma în opera vieţii sale. Iată o înşiruire din care se compune, lăsând cititorului bucuria de a le afla legate în comunicări întregi: îngerii, aripi de tutun verde, guşa mea de pelican, în care intră Guadelupe, Mauritanii suzete, plante plângăreţe, sardele, scrumbii şi curvii, valuri de plastilină, nori prăvăliţi în sughiţuri, găvane fluorescente, rezervorul de leucocite…

Fiind proaspăt întors de la Şcoala textului, am publicat deja o carte despre Gheorghe Iova, găsesc în acest poem un material poetic ce compune un uluitor compost textualist ca reflecatare a unei realităţi compozite cu imagini atât de diverse şi surprinzătoare, transmise zilnic pe cele peste 50 de canale de televiziune care ne bombardează zilnic. Poemul acesta e o reacţie atât de sensibilă, un protest la ceea ce suntem supuşi în lumea uriaşelor ploi de informaţii cu grindină care ne sparge capetele şi ne reduc fiinţa la un punct fix, unde se trage din toate direcţiile. Se trage LA FIX, la punct fix, omul contemporan înarmat cu posibilitatea receptării şi doar atât. Dar şi cu nota de plată pe care o achităm lunar stând la coadă ca pe vremuri la lapte şi pâine.

De aceea nu ne mai surprinde când în LANSARE DE RUTINĂ Marin Ifrim ne face un inventar al cauzelor morţii (”se moare/din dragoste se moare de scârbă/de sifilis şi de gingăşie/totul e contaminabil ca într-o casă/ de fier în care pute a contabil…dar se moare direct pe fundul unei ape /Mişcate doar de curentul marin/.

Va trebui să citim mai des din poeţii buzoieni, să observăm cum poezia se scrie şi în provincie, se consumă şi în fugare lecturi ale celor care iau în seamă existenţa aici la Buzău a unui puternic filon poetic pe care Marin Ifrim îl reprezintă şi-l face cunoscut organizatoric, dar şi cu propriul său Cuvânt.

SERVICIUL MARIN E un crez rostit în tempo revolut, începând cu sine(”nu mă frecaţi la melodie ştiu şi singur/să mă scuip între ochi să caut/colacul de salvare ciclopul speranţa/senzaţia de arsură sub limbă/…) Un cititor chiar foarte bine instruit ar putea face observaţia căderii poeziei în colocvial. Ar fi total greşit. Expresia cu melodia din primul vers e atât de bine găsită şi pusă la locul ei , încât justifică strălucit angoasa. Pe noi nu ne interesează în ce cuvinte este transfigurată starea poetului. Ne interesează direct dacă această stare e trăire autentică, reală şi nu una fabricată artificial, cum citim în atâtea cărţi de poezii despre care nu vom pierde timpul să le citim spre a le scrie şi a ne da părea despre ele.

Mi-am exprimat câteva gânduri despre o mică parte din GLORIA LOCALĂ.

Am făcut-o cu bucurie ,cu seriozitate didactică luând în consideraţie cuvânt cu cuvânt fiecare poem din această carte care impune în poezia actuală un poet deja consacrat.

Mă voi feri cu toată puterea de a vorbi despre poeţi la general, de a mă preface că am sintetizez uluitor de bine. Doresc să respect întregul, dar să iubesc părţile lui şi iată cum ajuns la pag. 35 închei incursiunea mea cu promisiunea revenirii şi continuării în scris a gândurilor mele. Pentru cartea mea DIALOGURI DINCOLO DE CUVINTE, acest material este ,sper , CONVINGĂTOR PENTRU CEI CE VOR CITI, SĂ POATĂ AFLA CĂ DE AZI MARIN IFRIM este un ul din poeţii la care ţin şi ale cărui cărţi le voi citi din când în când.

Prof. AUREL ANGHEL

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s