Noua carte semnată de poetul şi publicistul Victor Sterom – Sintoniile – are o consistentă secţiune de poeme în proză/ proză poematică, sugestiv intitulată Simfoniile.
Primele piese ale secţiunii mai sus amintite sunt secvenţe – ca într-un puzzle –, care conturează un CV liric al autorului:
„O piatră sunt între plajele cerului şi orologiile eternelor promisiuni.” (Geometrii astrale, p. 11);
„Sunt cel care într-un târziu aş putea fi. Bătrân ca somnul dintr-un clopot. Când m-am trezit din visul care nu se mai termina sângeram în braţe o lacrimă cât un curcubeu.” (Somnul clopotului, p. 13);
„Sunt ceea ce n-am fost niciodată. Surprins cântând înserarea. Ca pe orice femeie pură…” (Memoria coliviilor, p. 14).
În alt loc – Spaţiul mut –, elemente ale naturii sunt cele îndemnate să facă referiri despre autorul CV-ului, în aceeaşi tonalitate lirică: „Scrie tu despre mine îi spun pomului ce îşi scutură neamul de rod. Scrie tu valurilor care mă abat cu murmurul către un ţărm ce nu l-am atins niciodată.” (p. 33) Din pasajul reprodus, se poate lesne sesiza că nostalgia departelui, grefată pe motivul ubi sunt este pusă în legătură cu dublul vegetal – pomul – care e reprezentativ pentru eroul liric.
Două caracteristici distincte pot fi detectate în scriitura lui Victor Sterom din noua carte. Mai întâi, e vorba de exprimarea aglutinată: autorul recurge la elipsa verbului, spre a realiza picturalul etalat sub ochii cititorului-privitor: „Văzduhul fântânilor cum ochiul de vultur. În aerul de cleştar harfa arborilor – tăcere friguroasă (…) Dincolo de petale sufletul mărului cum vrejul unei stele.” (Tăcere friguroasă, p. 19) sau „Un bob de cleştar pe firul de iarbă” (Bruma gândirii, p. 22).
În al doilea rând, se remarcă – tot ca notă distinctivă pentru evantaiul simfoniilor lui Victor Sterom – notaţiile aproape de semnificaţia panseului, înfăţişat în haină lirică. Iată câteva mostre elocvente:
„Catedrala frigului e-o aripă mirată între două clopote.” (Vraja văzduhului, p. 20);
„Muzica frunzelor se-ncarcă de melancolia cerului înnorat.” (Poem fraged, p. 21);
„Pe munţi balada Mioriţa e-un cântec cosmic.” (Cântec cosmic, p. 23);
„Depărtarea e uneori turlă de biserică.” (Dorul oglinzilor, p. 27).

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s