Într-o lume care adoră fotbalul, politica şi moda, iată că apare un jurnalist ca debutant cu o carte de filosofie, ca dovadă certă a reflexivităţii fiinţei umane, a întrebărilor ce ne mistuie despre tainele Universului, ale Fiinţei, ale Istoriei şi Adevărului. Jurnalistul Ştefan Nemecsek debutează cu volumul Controverse filosofice, Ed. Realitatea Românească, Vulcan, 2006. Cartea este structurată în mod insolit : prima parte( fără a se numi astfel) cuprinde şase capitole de filosofie, partea a doua cuprinde presa Văii Jiului după 1989, precum şi câteva eseuri despre credinţă, libertate, atitudine a diaristului în lumea contemporană, deci, cum ar spune Camil Petrescu: „E tot filosofie!”

 

Primul capitol al primei părţi urmăreşte cronologic evoluţia unor idei ale gândirii filosofice din antichitate şi până în contemporaneitate, începând cu vechii greci, continuând cu perioada medievală, apoi modernă şi contemporană.Autorul este preocupat mai ales de aspectele sociale ale determinismului şi indeterminismului filosofic, aceasta ca o consecinţă a profesiei sale de jurnalist, cu ochiul bine fixat pe aspectele vieţii cotidiene, pe omul meditativ contemporan, acea „trestie gânditoare”, ca să folosesc o sintagmă filosofică.Capitolul are opt titluri ca surse bibliografice dintre care amintim pe Aristotel, Platon, Kant şi Hegel.

 

Al doilea capitol, intitulat „Concepţia lui Rousseau despre raportul dintre suveran şi principe, respectiv popor şi guvernământ”, ne reaminteşte că nu există formă de guvernământ care să practice echitabil şi eficient ideea egalităţii în drepturi a oamenilor şi să ofere acestora libertate deplină, deoarece :”Omul s-a născut liber, dar pretutindeni e în lanţuri”, spune Jean- Jacques Rousseau în lucrarea sa Contractul social. Stângăcia debutului se poate sesiza în acest capitol din fraza autorului: „Nostalgia unei lumi perfecte, a unei libertăţi absolute, în care să domnească dreptatea se pare că nu există.”Ba da, colega, există, filosofi sau nu, toţi avem nostalgii de această natură pentru că omul, fiinţă duală, rătăceşte prin istorie divizat între cer şi pământ, fapt ce generează numeroase conflicte interioare şi eterne nostalgii.

 

Al treilea capitol se referă la adevăr şi criteriile sale, stabilindu-i structura, teoriile mai importante, pragmatismul său, valoarea lui ştiinţifică.Sunt prezentate succint teoriile adevărului corespondenţă, coerenţă, teoria consensualistă, şi cea pragmatică.Următorul capitol tratează gândirea filosofică a lui Nietzsche, făcând referire la lucrarea filosofului german intitulată Amurgul idolilor unde se întâlneşte conceptul morţii lui Dumnezeu, strâns împletit cu o vehementă critică adusă creştinismului. Voinţa de putere este văzută de autor ca „o luptă estetică , între creatori, între marii oameni ai omenirii”.Parcă avem în faţă un autor iluminist,un cărturar al Şcolii Ardelene care ţine prelegeri pe teme filosofice, aşa ca să înţeleagă tot omul, selectând un citat pe care îl interpretează, pătrunzându-i înţelesul , deşi uneori acesta nu este unic, dar autorul nu dezvoltă, cred, posibilităţile interpretative pentru a nu cufunda lectorul în hăţişul ideilor dificile, cum este aceea a supraomului care a adus atâta rău omenirii în ultimul război mondial.

Capitolul cinci dezbate explicit problemele fenomenologiei şi ale hermeneuticii la doi autori de referinţă:Husserl şi Heidegger. Şi de această dată autorul raportează mişcarea ideilor la contextul social şi cultural, în manieră jurnalistică, reuşind să scrie o frază limpede, fără podoabe inutile, cu o proprietate a termenilor demnă de un jurnalist. Nici un soi de contorsiuni nu prejudiciază hermeneutica ideilor pe care Ştefan Nemecsek le explică în acest capitol. Este regretabil că aici se strecoară o eroare de tehnoredactare chiar la titlul uneia dintre renumitele opere ale lui Heidegger:Originea operei de artă, p. 174, la numele biografului român al filosofului german,W. Biemel p. 162, angoasei p. 173 şi lista poate continua.Se impune reditarea volumului şi corectarea acestor regretabile erori . Lista bibliografică aduce, prin compensaţie, 13 nume de rezonanţă ale celor care au marcat gândirea umanităţii în veacul trecut şi opere de ultimă oră, publicate după anul 2000.Capitolul şase aduce în faţa lectorilor concepţiile gânditorului român Constantin Rădulescu Motru despre psihologia românilor, conştiinţa religioasă şi misticismul lor.

MARIA VAIDA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s