Cartea profesorului Dan Brudascu , Octavian Goga – traduceri din poezia universală, este, fără nicio exagerare, o carte pe care istoria literaturii române o aştepta de multă vreme şi, în acelaşi timp, o cvasi-premieră – nemaipunând la socoteală faptul că, prin paginile ei, pe de o parte, se corectează nişte greşeli de istorie literară (cazul scriitorului Kiss Josef, considerat de I.Dodu Bălan şi Al. Piru, german, când el, de fapt, este născut la Mezöcsad-Ungaria şi mort la Budapesta…), pe de altă parte, fiind o lucrare care conţine, în partea ei primă, o subtilă, dar fermă polemică, dusă cu detractorii şi minimalizatorii lui Goga, fie ei maghiari sau români (autorul dovedind un desăvârşit spirit de fair play, atunci când cei care intră „în arenă” sunt de bună-credinţă – precum e cazul lui Samuel Domokos, cel mai echilibrat dintre harmeneuţii maghiari ai operei lui Goga).

Este şi o carte necesară – pentru că toată lumea din România ştie numele unor mari traducători români, precum „Iosif Vulcan, George Coşbuc, I.U.Soricu, Ion Chinezul, Lucian Blaga, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu şi alţii”(…şir alcătuit de însuşi Dan Brudaşcu – la care noi ne permitem să mai adăugăm numele unui alt traducător de excepţie, sud-ardelean de sfârşit de secol XIX, început de secol XX, braşoveanul Şt.O. Iosif…), dar extrem de mulţi oameni de carte, iar elevii şi studenţii din ce în ce mai total… – uită de atât de rafinatul şi „ştiinţificul” (în sensul de „următor” al celor mai moderne reguli ale translării formei şi ideilor, dintr-o limbă în alta!) traducător Octavian Goga – care cunoaşte, după cum mărturiseşte autorul cărţii, în prima parte a ei, „maghiara şi germana”, dar studiază şi „literaturile latină, franceză, italiană, engleză, spaniolă şi rusă” (cf. p. 8).

Şi este necesară şi dintr-un alt punct de vedere: datorită discursului de o limpezime logică impecabilă, Dan Brudaşcu credem a-i lămuri şi pe cei mai înverşunaţi apărători ai globalismului, ai „europenismului unional cu orice preţ” (un fel de colhoz-sovhoz cultural-spiritual neo-stalinist…) – că Goga avea perfectă dreptate, când afirma avântat, vizionar, dar, în acelaşi timp, cu o luciditate unică, goetheană, în Fragmente autobiografice: ” Eu am crezut de la început în specificul naţional, adică am crezut că nu se poate intra în universalitate decât pe poarta ta proprie. Am crezut în dreptul de a trăi al valorii autohtone, ca o completare a principiului de universalitate. Am crezut că a oprima şi a suprima o manifestare de particularism local, sufletesc, înseamnă a fura din marele tezaur al universalităţii” (cf. p. 8).

Cartea profesorului Brudaşcu începe cu o Lămurire, în care anunţă cuprinsul şi specificul cărţii de faţă: „cuprinde, parţial, traducerile făcute de Octavian Goga din literatura universală. Nu am inclus în volumul de faţă întreaga traducere a poemului dramatic Tragedia omului de Madach Imre, publicată, de altfel, în volum, încă din 1934, ci doar poeziile traduse pe care Goga nu le-a publicat niciodată în volum separat” – încheind cu un îndemn subtil la cunoaşterea şi promovarea, cu mult mai DREAPTĂ MĂSURĂ ŞI MARE/MERITATĂ CINSTIRE, prin Şcoala Românească, a subtilului şi acribiosului traducător Goga, dar şi a operei originale şi a personalităţii/vieţii tot mai „dosite” a vaticinarului, atât de apropiatului de geniu poet şi stegar al Ardealului :”Tot pentru uzul cititorilor, dar mai ales al cadrelor didactice, elevilor şi studenţilor, am adăugat, în partea finală a cărţii, un tabel cronologic şi o crestomaţie de referinţe critice selectată, care fixează locul lui Octavian Goga în istoria literaturii române”.

Partea a doua este constituită dintr-un studiu, apărut întâi, „în formă restrânsă, mai puţin notele de subsol”, în revista Lumină Lină. Gracious Light, an X, nr. 2, aprilie-iunie 2005, p. 65-72: Octavian Goga – traducător de poezie universală. Acest studiu succint, dar extrem de dens, pune în lumină atât evoluţia spiritualităţii şi personalităţii poetului „pătimirii noastre”, cât şi constanta sa preocupare pentru a cunoaşte istoria şi cultura universală, a traduce din alte limbi, opere fundamentale, sau măcar să ilustreze, fragmantar, aceste literaturi (cazul traducerii, prin intermediar german, a cărţii japoneze Manyo-shu („o mie de cuvinte”) – pentru a stimula creaţia românească-ardelenească, fie şi prin contrast, fie şi prin comparare. Evident, aici Dan Brudaşcu găseşte locul potrivit să pună în evidenţă trufia unor critici şi istorici literari maghiari (de tipul lui Schőpflin Aladar), care, de fiecare dată când Goga traduce un scriitor maghiar, se şi reped să afirme că, fără respectivul scriitor maghiar, care ar fi influenţat „decisiv” opera lui Goga – această operă a unui român n-ar fi atins culmile de perfecţiune şi activism-vizionarism, pe care ea s-a ridicat (este cazul, pe rând, a operelor lui Petöfi, Madach, Ady Endre…). Dar, cu naturaleţea corectitudinii morale, Dan Brudaşcu îi aminteşte şi pe criticii/istoricii literari maghiari (cam puţini, e drept…) care au luat apărarea (folosindu-şi logica şi bunul-simţ), lui Goga… – subliniind că Goga îşi trasase, deja, liniile interior-spirituale ale creaţiei originale, cu mult înainte de a se apuca să-i traducă (ba chiar să le cunoască opera!) multora dintre scriitorii maghiari: „Goga nu a devenit un poet excepţional pentru că ar fi urmat programul poetic al lui Petofi, ci pentru că avea talentul necesar ca să poată vorbi în numele poporului său asuprit şi să fie călăuza acestuia. Fără aceste calităţi deosebite, ar fi rămas doar un epigon, oricare ar fi rămas maestrul ales. Afirmarea sa poetică o datorează nu maeştrilor săi, ci, în primul rând, propriului său talent”(Domokos Samuel, în Octavian Goga, a kőltő es mufordito – Octavian Goga, poet şi traducător, Kriterion, Buc., 1971).

Dan Brudaşcu afirmă chiar (folosindu-se de propriile mărturisiri ale mesianicului ardelean: „O înrudire cu poezia Adei Negri, care însemnează o răscolire de frământări a sufletului italian, o răscolire a tuturor elementelor” etc.) că, mai curând, opera lui Goga ar fi putut fi influenţată de scriitorii italieni, de tipul Adei Negri ori Giosue Carducci…Noi (respectând, fireşte, opinia profesorului clujean!) suntem şi rămânem sceptici şi în această privinţă, considerând că genialitatea terestră este, mai curând, o stare de consubstanţialitate arheică divină, decât de inter-influenţare tematică terestră.

Urmează, în structura cărţii, secţiunea conţinând traducerile (exclusiv poezie!) ale lui Goga (însoţite/precedate, la fiecare autor, de concise fişe biobibliografice, întocmite de Dan Brudaşcu): din poeţii maghiari Sandor Petőfi, Madach Imre, Ady Endre, Kiss Josef, din scriitorii italieni Ada Negri, Giosue Carducci, din „cea mai veche antologie oficială de lirică japoneză, întocmită în epoca Nara sau în cea Heian, publicată în 808”, Manyo-shu, din scriitorii germani Friederich von Schiller, Heinrich Heine, Richard Dehmel, Gerhardt Hauptman şi din elveţianul Heinrich Leuthold.

Urmează un foarte riguros întocmit Tabel cronologic, iar cartea se încheie cu o Crestomaţie critică, din care nu lipsesc opiniile estetico-axiologce ale lui: Titu Maiorescu, C.Stere, G.Ibrăileanu, E.Lovinescu, N.Iorga, G.Călinescu, T.Vianu, Şerban Cioculescu, Ov. Papadima, I.Dodu Bălan, Al. Piru etc. (selecţie: acelaşi neobosit cărturar Dan Brudaşcu…).

Avem în faţă o carte despre munca mistică a unui veritabil Mesia al românilor şi despre un creator/ctitor eroic-jertfitor, al României Mari (să nu uităm că Goga a fost condamnat la moarte, în contumacie, de austro-unguri…): cartea profesorului Dan Brudaşcu este şi un îndemn la reculegere, la re-evaluarea istoriei literare româneşti, în aceste zile de prigoană cumplită a sentimentului naţional, dar şi de re-lecturare a operelor literaturii universale, văzută de un generos spirit naţionalist…de fapt, de două: unul al celui care este traducătorul de literatură universală Goga., şi unul, al celui care îl pune în evidenţă pe mesianicul, până şi în traducere, Goga: Dan Brudaşcu. Două spirite, o singură idee: IDEEA DE UNIVERSALITATE A SPIRITULUI/CULTURII OMENEŞTI, MENŢINUTĂ VIE ŞI INTERESANTĂ ŞI BOGATĂ DOAR PRIN EXPRESIA NAŢIONALĂ.

prof. dr. ADRIAN BOTEZ

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s