An încheiat fructuos pentru scriitorul Ion Marin Almăjan. Noul său volum , are un titlu incitant, CA MIEREA , CA FIEREA- CUVANTUL, Editura , Excelsior, Timişoara, 2007.

Pornind chiar de la titlu, cartea trimite spre zona înţelepciunii şi a observaţiei subtile. Cum să percepi faţetele dulci -amărui ale cuvântului dacă nu le dezghioci până la miez? Asta o poate face desigur un scriitor înzestrat cu acuitatea şi puterea de a reinventa lumea unui cuvânt , a unei fraze sugestive şi pline de sensuri tangenţiale cu mişcarea vremilor în calendare.

Volumul în discuţie, tocmai asta împlineste *sensuri şi înţelesuri prin vremi* Cartea este prefaţată de o mărturie lămuritoare a scriitorului. închegând o carte despre vremuri şi oameni. în conexiune cu autorul.

Prima parte a volumului imortalizează decupaje de viaţă. artistică trăită de autor de-a lungul anilor.

Personajele sunt oameni de seamă, personalităţi ale culturii româneşti pe care scriitorul le-a cunoscut, admirat, intervievat , în vremuri diverse exersând meseria de a învăţa cuvintele să nu moară.

Scriitorul Ion Marin Almăjan o face în parametri personali, speciali, după propria sa structură. CUVINTE-PORTRET, FRAZE- PORTRET, creează o atmosferă , o formulă de comunicare prin timp cu personalităţi precum, Virginia Zeani, Ion Voicu, Zaharia Stancu, Marin Sorescu.

Tehnica rememorarii nu are nici o umbra de siropoasă melancolie. Tonul clasic, sobru, precum e însuşi scriitorul dă nota de echilibru şi stabilitate celor trei părţi ale cărţii

Făra alunecuşuri sau înflorituri inutile. Fără edulcorări.

Partea a doua a volumului aduce alte portrete de scriitori sau oameni de artă spre întregirea galeriei de figuri perindată prin lumea de acum peste treizeci de ani şi prin memoria afectivă a scriitorului. Simţul generozităţii şi al umorului fin colorează şi această parte de viaţă reconstruită de autor.

Personajele prind contur romanesc , romancierul şi jurnalitul a cărui pană se simte aşişderea, le dă dreptul la neuitare.

Tonalitatea acestor intreviuri, convorbiri sau portrete viabile este limpezimea. Claritatea.Şi ca totul sa fie rotund , autorul aduce la fiecare text unde se cere o completare , o nuanţare , aduce o addenda care, se constituie la rândul său în palier nou al lecturii.

Revine parcă în subsidiar intenţia autorului de a nu lăsa nici o unduire ceţoasă, considerând că nu ar face bine textului care-l reprezintă ca pe o parte a trăirilor sale **Textul este franc, direct, vertical,** ca el însuşi.Aceasta odată în plus, dă continuitate cărţii care, deşi conţine texte din varii perioade are o sructură legată, echilibrată.

Partea a treia a cărţii, cu un subtitlu evident de implicare şi mărturie, GĂLCEAVA MEA CU LUMEA,face aşadar parte comună, făra hiatusuri , cu părtile celelate.Aici accentele sunt mai ferme, la fel de clare însă.E un text de atitudine responsabilă faţă de lumea contemporană.. Scriitorul şi jurnalistul faţă în faţă cu societatea care , în multe privinţe , a luat-o razna . Indignat şi dornic de mai bine, de dreptate, scritorul şi jurnalistul , omul,Ion Marin Almăjan îşi asumă dreptul de a nu sta pasiv.

Cuvântul devine armă, aliat, puterea de a suţine idei, atitudini, revolte, speranţe.

Cartea în discuţie se poate citi în varii registre/ social, memorialistic, psihologic ,cinematografic, jurnalistic şi, toate laolaltă , toate fiind într-o interpatrundere constructiv-romanescă.

VERONICA BALAJ

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s