Mai toate cărţile de eseistică şi critică literară semnate de Florian Bratu au o primă parte – consistentă şi bine argumentată – referitoare la poetica romanului, cu observaţii pertinente la cea a romanului francez în sec. al XX-lea. Este cazul romanelor lui Marcel Proust şi, prin noua carte – Marguerite Yourcenar. Memoria identităţii (Editura Demiurg, Iaşi, 2007) – cele ale scriitoarei franceze, aceasta făcând parte din pleiada autorilor a căror operă a fost denumită generic de către critica literară noul roman francez.

Cum era şi firesc, în primele pagini ale studiului sunt abordate liniile directoare ale acestuia: relaţia autor – narator – personaj, problematica morţii, tragicul existenţei umane – aceste două teme frământând cugetul şi simţirea celor doi protagonişti – Hadrian şi Zénon – din romanele Memoriile lui Hadrian şi Piatra filozofală.

Exegetul îşi construieşte expozeul, plecând de la ideea că trama romanelor yourcenar-iene are la bază cunoaşterea. Astfel, misiva-confesiune adresată de Hadrian lui Marcus Aurelius devine în accepţia romancierei „un text în care meditaţia asupra sinelui şi a lumii ocupă un loc esenţial” (p. 46). Pentru protagonist, cunoaşterea îmbracă haina meditaţiei şi a experienţei nemijlocite, făcând din Hadrian – aşa cum sesizează just exegetul – un om autentic, superior celui istoric. Evidentă în romanul Memoriile lui Hadrian, autocunoaşterea „este dublată de grija-de-sine, ca şi aspiraţia de a se construi ca fiinţă-pentru-ceilalţi” (p. 77). Acest proces asumat de protagonist – şi prin care depăşeşte „modelul” istoric – îl instituie „ca mărturie şi model de sophia, de paideia, în sensul pe care Marcus Aurelius le propunea cărţilor sale.” S.a. (p. 88).

Menţionând că misterul morţii în primul roman al Margueritei Yourcenar nu înseamnă simplă descriere, ci nevoia protagonistului de a-l descifra, exegetul găseşte similitudini între perspectiva scriitoarei cu cea a lui Cioran: „Marguerite Yourcenar, prin ochii personajului Hadrian, are aceeaşi perspectivă cu Cioran care remarca prezenţa şi efectele acestei mare spaime, moartea, în opera lui Tolstoi.” (p. 73).

În partea a doua a discursului analitic, Florian Bratu arată mai întâi prin ce se distinge al doilea roman al Margueritei Yourcenar, faţă de primul, adus deja în discuţie: „Dacă în Memoriile lui Hadrian se poate observa clar preeminenţa ideilor asupra imaginilor, în schimb Piatra filozofală cunoaşte o inversare a raportului dintre vizual şi corpusul ideilor.” (p. 109). Apoi, exegetul punctează câteva caracteristici reprezentative pentru scriitura yourcenar-iană, care se focalizează în personalitatea lui Zénon, protagonistul celui de-al doilea op: „Gustul sau spiritul pentru aventură este caracteristica esenţială a Margueritei Yourcenar…” (p. 114); „Cunoaşterea acesta este unul dintre cuvintele cheie şi totodată magice ale operei yourcenar-iene”; „…a asimilat lecţia înţelepciunii clasicilor antici şi moderni” (p. 115). Luminată din acest unghi, aventura cunoaşterii, de care este animat Zénon, este sintetizată astfel: „Zénon trece de la credinţa necondiţionată în existenţa Sfintei Treimi la panteism şi apoi la meterialism, ajungând în cele din urmă să cerceteze tainele anatomiei omeneşti (…) Cunoaşterea corpului este pentru Zénon o filă din lectura universului pe care o parctică, fiind atras permanent de setea de ceea ce nu se vede, de ceea ce este ascuns şi trebuie descoperit…” (p. 116, 117).

În noua sa carte, Florian Bratu discută câteva implicaţii ale antropologiei fascinaţiei şi uimirii, subsumate poeticii privirii, temă abordată şi în cartea sa despre romanele lui Marcel Proust – Identitate şi diferenţă. De la nostos la revelaţie aletheică (2006). Cu siguranţă că aici se află nucleul unui posibil studiu despre Poetica Privirii la romancierii sec. XX.

Prof. Dr. Const. MIU

Un răspuns to “08 Ianuarie 2008 – FLORIAN BRATU: „MARGUERITE YOURCENAR. MEMORIA IDENTITĂŢII“, Editura Demiurg, Iaşi, 2007 (Const. Miu)”

  1. gabriel alexandrescu Says:

    Ceea m-a frapat in aceasta cronica este actul critic onest al domnului dr. Miu care se dovedeste inca odata daca mai era necesar ca este nu numai un poet de talent, ci si un lector fin al unor lecturi critice din spatiul romanului francez. modul sau de a face critica este incitant si te indeamna sa cauti cu nerabdare opera care i-a prijeluit incintarea estetica. Bravo, astept si alte comentarii critice ale acestui poet si critic pasionat, gabriel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s