Indiscutabil, Constantin Prunoiu, prin apariţia acestui volum, vrea cu orice preţ să recupereze timpul – pentru că, după un debut întârziat, din anumite motive numai de el ştiute, cu volumul de poezii În stânca logosului (Editura “Solstiţiu”, Satu Mare, 2006), op întâmpinat cu interes de confraţii de breaslă, dar mai ales de iubitorii de poezie, prezenţa sa tot mai activă în cercurile literare vine, definitiv, să certifice precizările de mai sus.

În poezia sa, Constantin Prunoiu îşi alege de fiecare dată “calea de mijloc”, preocupat de starea sa de fiinţă ameninţată de “efectul de seră”, într-o lume în care “presiunea realului / îmi provoacă dureri pe cord” (Realitate) conştient că salvarea nu e decât “refugiul / din faţa morţii” (Refugiul palpabil) într-un spaţiu poetic, cu valenţe multiple, unde teama zilei de mâine îl procupă mereu, fiind atenuată de prezenţa iubitei, căreia, drept recunoştinţă, îi dedică primul său volum.

Spontaneitatea, “relevând semnele de puritate” izvorâte din spaţiul sacru al copilăriei (“Privind lumea ca un copil / pare un avantaj…”), este dublată de obsesia femeii: “În calendarul unei stele / cu iris căprui / mi-am agăţat norocul / obligând singurătatea / să-şi încalţe bocancii / fără a privii înapoi” (Cunoscând-o pe Ana). Acestea sunt notele definitorii ale creaţiei lui Constantin Prunoiu, care degajă un optimism deschis, fiind în planul liricii dornic mereu de autodepăşire.

Cu sufletul agresat de problemele majore ale vieţii, optimismul său pare a fi mimat – poetul, în realitate, fiind obsedat de trecerea timpului: “Fericirea şi tristeţea sunt jumătăţile aceluiaşi adevăr // fără să ne repezim nebuneşte / tot acolo vom ajunge” (Jumătăţile aceluiaşi adevăr) conştient că, în cele din urmă, lucru valabil pentru oricine, adevărul spus în faţă răneşte şi că numai “liniştea cimitirului” e adevărata odihnă.

Majoritatea poemelor cuprinse în acest volum sunt scurte, dar cuprind adevărate crâmpeie de viaţă: “Viaţa-i un tren / ce se depărtează de gară / către moara diavolului” (Viaţa-i prea scurtă). Expresivitatea poemelor scrise de Constantin Prunoiu emană crezul său poetic, într-o manieră esenţializată, oferindu-i cititorului multiple posibilităţi de interpretare a unei alte lumi: “Am încercat o evadare / din absenţa cuvântului / un fel de autopsie // voi da o raită la ceruri / să văd dacă mai sunt / în baza de date a îngerilor / ştergându-le de pe aripi praful aşteptării…” (Mai mult decât o spovedanie).

Costantin Prunoiu, însetat de cunoaştere, doreşte să afle cât mai multe despre lume şi viaţă: “Aş vrea să fac // Aş vrea ca la moartea mea / apele să curgă mai repede // De câte ori am încercat / un loc / în irisul tău // Încerc să mă înalţ”- explicându-şi testamentar dorinţele, cu toate că asupra lui s-a abătut teama: “Mi-e frică de o tăietură precisă a timpului / în calendarul vieţii” (Amânarea morţii), pentru ca apoi să revină şi să spună deschis că: “nu de moarte ci de greutatea pământului / mi-e frică” (În faţa unei coli albe)

Întregul volum al lui Costantin Prunoiu degajă sentimentul tonifiant al unei emoţii lirice stabile, discursul său liric scoate în relief prin termeni pretenţioşi aspecte din viaţa sa, încărcate de o rară complexitate, preocupat “de a îndrepta drumurile vieţii // sufletul să ne fie curat şi pregătit / sosirea Domnului / să nu ne găsească / răspândiţi în alte lucruri…” (Ochii sufletului se acoperă făcând abstracţie de Dumnezeu), fiind pregătit, trăind mereu sub dictonul biblic: “Fii gata, Omule!”.

Incisivitatea/agresivitatea ludică a eroticului dau o notă aparte întregului volum: “Ca un lup înfometat / te dezbrac din priviri / într-o linişte de parcă / aş fi ieşit la furat / descărcându-mi carabina / cu repetiţie…” (Linişte erotică) sau “Iubito am nevoie de tine / explicând răul din lume” (În hamuri de irişi).

Constantin Prunoiu scrie utilizând o sumară punctuaţie, ceea ce nu-i scade valoarea, dimpotrivă. Între canoanele postmodernismului, el îşi afirmă în fond trăsătura care i se potriveşte cel mai bine: spontaneitatea.

Prin volumul de faţă, el îşi asigură refugiul în spaţiul poetic şi creşte în “irişii” cititorilor.

AUREL POP

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s