„Printre stâlpii suri” ai antichităţii evocate de Mihai Eminescu în „Memento mori”, „bolta limpede se-ndoaie” de prea multă uitare. Memoria dirijată se osteneşte cu platitudinile prezentului, cu purtătorii unor lauri de seră. Imperceptibilă pentru câteva „serii” postmoderne, deturnarea (subtilă) a valorilor tradiţionale figurează, probabil, ca segment prioritar al unui proiect nebulos. Cu atât mai temerar apare demersul dnei Violeta Ionescu, cunoscută prozatoare, de a recupera semnificaţiile timpului lui Diocleţian, persecutorul creştinilor. Scriitoarea a ales o perioadă de grandoare aberantă; în conglomeratul imperial se află germenii cruzimilor viitoare. Cea dintâi secvenţă a cărţii „Diocleţian, fiul lui Jupiter” investeşte istoria cu dialectica mitului Europei creştine. Pretextul livresc are rol iniţiatic Primul cerc hermeneutic (un balans între milenii) aminteşte de modalitatea sadoveniană din „Nunta Domniţei Ruxandra” şi „Creanga de aur”. În cea de a doua, personajul participant la periplul spiritual este un erudit melancolic. „Martorul” care circulă pe verticala de umbre din cartea dnei Violeta Ionescu este un rafinat corespondent al autoarei. Orice evocare esenţialmente literară este înzestrată cu puterea de sugestie a imaginarului. Ştiind că istoricii neagă fantezia şi sunt exasperaţi de arbitrar, scriitoarea îşi orientează discursul din perspectiva datelor esenţiale ale lumii din veacul a treilea. De aceea nu i se poate reproşa bogăţia de referinţe. Până la debutul sângeroaselor campanii de nimicire a creştinilor, lumea romană a erei noi cunoscuse libertatea de spirit, susţinuse individualităţi creatoare comparabile cu valorile eline, îşi clarificase o viziune despre universalitate; o evoluţie care nu trebuie pusă neapărat în relaţie cu promovarea unui „raţionalism” al puterii absolute, cu halucinanta descendenţă a imperatorilor. Nimicirea purtătorilor dreptei-credinţe (consideraţi inconformişti) a început în vremea lui Decius şi Valerian, la mijlocul veacului al treilea, şi va ajunge la apogeu odată cu Diocleţian şi Maximian, după 284 d. Chr. În acel an, invocându-l pe părintele său Jupiter, Diocleţian îşi câştigă titlul suprem, ucigându-l pe Arrius Aper în faţa armatei. După aproape două decenii (având şi concursul unor sceleraţi precum Galeriu), imperatorul s-a înconjurat de morminte. Se spune că ulterior, spăşit probabil, tiranul a început să cultive verze. Nu cred că aflase între timp că această plantă imaginează straturile cerului. Oricât de ageră îi va fi fost mintea, în scrierile patristice ea este atribuită unui geniu al morţii.

Dna Violeta Ionescu izbuteşte, în prima parte a remarcabilei lucrări dedicate „Fiului lui Jupiter”, o cronică a ascensiunii acestuia la formele puterii. Rememorarea subiectivă se pretează la folosirea timpului prezent. „Cine vede în prezent – spunea Marcus Aurelius – a văzut totul”. În prezentul antic, (încărcat de subînţelesuri contemporane) coexistă datele riguroase şi anecdotele „istorice” cu rafinata lor savoare. Dincoace de filtrele vremurilor, evenimentele îşi schimbă traseele hermeneutice. O sensibilitate reflexivă – dar al autenticului său talent epic – îi îngăduie dnei Violeta Ionescu să nu se mulţumească a identifica datele istorice cu un mănunchi de personaje, ci să le motiveze psihologic. Morala cărţii („Istoria nu face daruri”) susţine un nou stil de elocinţă, pe care, apelând la o metaforă epică prestigioasă, l-am numi: rostirea în vreme de teroare. De aceea, „ruinele celebre atrag poveşti fabuloase, tot aşa cum clădirile înalte atrag curenţii de aer”.

Configurată în 73 de secvenţe, evocarea propune şi un dialog cu vocile, demult scufundate, ale celor ce se supuneau idolilor standardizaţi. Urmărită (prin imagini reconstituite după mărturiile unui ipotetic conlocutor), personalitatea lui Diocleţian impune o analiză a fluctuaţiilor comportamentale. Această „incremenţă” a viitorului suveran stă sub autoritatea verbelor acţiunilor ferme. „Starea de emoţie” care i se atribuie acestuia întrece, poate, capacitatea noastră de a o percepe. Era ea generată de părintele său, scrib la un vestit cărturar? I se va fi tulburat firea la jertfa (prebrâncoveană) a lui Hadrias? De ce tresărea tânărul oştean la venirea „zilei sângelui”, celebrată de Claudiu? De ce repeta că nici Homer, nici Vergilius nu „au schimbat vreun apus de soare”? Era adevărat că un Aurelian (fugarul din Dacia Felix) zeul Apollo „i-a scris cu sânge numele”? Ce reprezenta pentru viitorul împărat cel pe care îl vedea că „ţine într-o mână un sceptru şi în cealaltă un glob”? Se temea el deja de forţa celor smeriţi?

Dna Violeta Ionescu compară, inspirat, timpul Diocleţian cu „apa ce curge mai iute înainte de a se arunca în prăpastie”. Lumea antică (precum şi aceea care îi va urma) era sensibilă la alegerile ceremonioase: „Marele Hapi egiptean”, „Crocodilopolis”, „crocodili mumifiaţi, plini de o neînţeleasă sacralitate”, „copacul cu ramuri de aur”, „orologiul sferic” ce arăta, între altele, „timpul de creştere a luminii fiecărei zile”, „întunericul mov”… Zeii înşişi cădeau inerţi în mâinile acelora ce le râvneau soclul. Autoarea surprinde reacţiile plebei la „trăirea autentică” (masacrele din arene, formele agresive ale manifestării puterii).

Întotdeauna „învingătorii” impun celorlalţi servitutea şi risipirea. Încercarea (cu spor lăuntric) a dnei Violeta Ionescu de a apropia valurile vremilor păgâne (cu suprapunerile lor procustiene) relevă de fapt încrederea sa în modelul creştin. Tonul grav lasă uneori reflecţii ironic-lirice: „istoria se scrie pe nisip”, „cartea trădează, memoria niciodată”, „aurul Daciei a moleşit Roma”.

Citim despre Diocleţian. Trebuie să ne păstrăm credinţa, să ne apărăm sfintele icoane, cântările, rugăciunea, pentru a nu ajunge ca în ceasurile de cumănă ale copiilor noştri, smerenia să nu le fie măsurată cu muţenia atee, cu sunetele „păsărilor mecanice” liber-cugetătoare.

Prof. Univ. Dr. VIRGIL NISTRU ŢIGĂNUŞ

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s