Considerată de mulţi o cenuşăreasă, epigrama a dispărut în ultimii ani din paginile publicaţiilor băcăuane, deşi, de-a lungul timpului, nu puţini au fost cei care au abordat-o, spre deliciul cititorilor şi furia celor înţepaţi de exersaţii spadasini ai cuvântului.

Chiar dacă n-a fost întotdeauna în prim-planul duelurilor epigramatice, catrenele profesorului Romică C. Ghica nu au trecut neobservate, încă de la debutul produs în Biciul, efemera revistă a Şcolii Pedagogice din Bacău, versurile sale fiind remarcate şi reproduse, mai întâi în paginile Scînteii tineretului (2 aprilie 1954), apoi şi în alte publicaţii ce i-au acceptat colaborarea.

Pe parcursul a mai bine de o jumătate de secol, acidul său condei s-a exersat în mai multe genuri publicistice, excelând îndeosebi în problemele de enigmistică, îmbinate abil cu versuri de conotaţie satirică şi cuvinte încrucişate, dar neexcluzând micile corespondenţe, semnate cel mai adesea cu preudonim şi, astfel, mai greu depistabile de cei ce nu le ştiu dedesubturile. Cine va consulta însă colecţiile revistei Rebus şi RebusTim, ale ziarului Steagul roşu ori ale almanahurilor Rebus şi Rebus estival va avea suficiente motive de satisfacţie, întrucât verbul său e mereu viu, mereu gata să se ia la trântă cu tarele societăţii româneşti.

Şi, spre ghinionul nostru, acestea nu sunt deloc puţine, atât epoca de tristă amintire, cât şi cea de veşnică tranziţie furnizându-i la foc permanent subiecte, preluate rapid şi trecute prin filtrul hâtrului cu ochi de Argus, necruţător faţă de toţi şi toate, începând cu propria persoană şi sfârşind cu cei din vârful societăţii, expuşi oprobriului prin deşănţatele lor fapte.

Cele aproape 200 de catrene reunite în volumul de faţă au în vedere, aşadar, probleme de viaţă cu un caracter permanent, însă şi evenimente anume, petrecute în spaţii temporale la care, pentru mai buna lor înţelegere, ar trebui să ne raportăm, închipuindu-ne că ne aflăm în acel timp de graţie. Iar exerciţiul nu e cine ştie ce de greu, ţinând cont că s-au schimbat doar personajele, nu şi năravurile, care, dimpotrivă, s-au înmulţit aidoma ciupercilor.

Ordonate în funcţie de titluri şi nu pe tematici, catrenele ne poatră încet-încet prin toate cotloanele unei societăţi în bună parte bolnave şi corupte, dominată de circul zilnic al politicienilor, de goana după îmbogăţirea peste noapte, de minciună şi invidie, de avalanşa preţurilor şi indexări de salarii nerelevante, de agresiuni la tot pasul şi de tot felul, de incultură şi delăsare, de legi neghioabe, de televiziuni şi reclame ce te îndobitocesc, de mărfuri second hand şi servicii proaste, de nepotisme, de guvernanţi incapabili să ne smulgă din marasmul în care ne afundăm zilnic şi înşiruirea ar putea continua.

Conştient că ácele folosite i s-ar putea întoarce împotrivă, autorul e gata să le primească (Sunt destui care mă-njură, / Dar mânie nu le ţin / Şi nici n-am pe dânşii ură, / Pentru că… mă-njură fin.), dar, la sugestia unui vecin, să le şi schimbe în alte unelte de atac atunci când e vorba de marii corupţi (Zice-un megieş: – Vecine, / Ce umbli cu ace fine?! / La astfel de lighioane / E nevoie de… harpoane.).

Şi, într-adevăr, semnele lăsate de înţepătură sunt nu numai evidente, ci şi netrecătoare atât timp cât şi viciile persistă. Parlamentarii, bunăoară, au parte de o atenţie specială, ca şi politicienii în genere ori guvernanţii, suita epigramelor ce-i încondeiază stârnind altfel de zâmbete decât cel fals al unui fost preşedinte. Pus, de pildă, să aleagă între o guvernare PSD (Când vreo reuşită e, / Meritul e-al PSD, / Când se dă cu nasu-n tină, / Opoziţia-i de vină.) şi alta a alianţei D.A. (S-au aliat pentru putere, / Dar nu-s uniţi cum se credea, / Nu au cu toţi aceeaşi vrere, / Trag… unii hăis şi alţii… cea.), cetăţeanul constată că nici una, nici alta nu e mai brează, alesul, indiferent din ce tabără face parte, neavând decât un scop: Pentru dânsul dă din coate, / Se zbate şi face tot, / Pentru ceilalţi nu mai poate / Şi-l doare… Îl doare-n cot.

“Curvă mare”, politica e, se-nţelege, un subiect gras, însă nu lipsesc nici cele cu nevestele ori cu suratele lor mai mici, dedate desfrâului de la vârste din ce în ce mai fragede (Astăzi, toată lumea ştie / Că-i printre lucrurile rare, / Că se grăbeşte pân’ la cununie / Şi că… de mică nu mai este mare. – Fata mare; “Lasă-mă, papa, la mare”, L-a-ncântat, finuţă, ea. / S-a întors. Şi-acuma pare / Tot finuţă, dar… mai “grea”. – Litoral).

Jocurile de cuvinte sunt, de altfel, specialitatea casei, fibra rebusistului răzbătând adesea şi impunând bolduirea unor sintagme, spre mai buna înţelegere a celor neobişnuiţi cu echilibristica specifică genului. Tălmăcirea şi răstălmăcirea proverbelor e, de asemenea, la loc de cinste, iar aducerea în arenă a amicului Romeo G. Secbac, în fapt un alter ego, sporeşte farmecul comentariului versificat şi dublează biciuirea cu o nouă rafală de ace.

Fine sau mai stângace, acestea aproape că nu te lasă să respiri până ce nu parcurgi şi ultima pagină a volumului “Catrene cu ace fine” (Editura Corgal Press, Bacău, 2007), semn că lunga aşteptare a septuagenarului născut într-o zi de 13 (februarie 1937, în comuna Secuieni, judeţul Bacău) a fost de bun augur, iar acest debut întârziat adaugă realizărilor sale profesionale – ca învăţător, ca profesor de limba română, rusă şi franceză, ca director de şcoală şi de cămin cultural, ca metodist la diverse instituţii – încă una, nu mai puţin temeinică.

Într-o lume tot mai sucită (La noi cam toate merg pe dos, / Ce este încă bun se strică, / De vină-i osul gros de ros / Şi legea… ce nu se aplică.), aspra lecţie de moralitate a domnului Romică G. Ghica e una binevenită, aşa încât îl aşteptăm cu interes în continuare, cu atât mai mult cu cât tinereţea sa spirituală promite noi provocări, sperăm, la fel de benefice.

CORNEL GALBEN

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s