Nu e prima dată când mă întâlnesc cu o scriere teologică sau din aria eclesială a lui Răzvan Ionescu. Întâia înfăţişare – cartea fusese Timpul omului din eternitatea Domnului – s-a petrecut cu trei ani în urmă şi tot atunci aflam, cu bună uimire, că actorul Teatrului Naţional din Bucureşti, doctor în Teatrologie (summa cum laudae), era deopotrivă licenţiat al Facultăţii de Teologie. Lucrarea – titlul însuşi, inspirat, este, iată, sugestiv dacă nu tocmai lămuritor – semnifica, aşa cum spuneam atunci într-o recenzie, kairotic şi sacerdotal. Există adică, ne încredinţa autorul, un răspuns creştin la spiritul creştinismului: ceea ce înseamnă că descifrarea faptelor lumii şi ale vremurilor sub care se pleacă omul – fapte şi timpuri ce ne cuceresc ori ne sfidează – se întâmplă mereu numai în lumina credinţei şi „spre plinirea vremii”. Pe de altă parte, mai sublinia în cartea aceea Răzvan Ionescu, există o vocaţie sacerdotală a lumii întregi, aceasta trebuie numai trezită ori regăsită dacă a fost pierdută sau uitată, demisia de la ea fiind, în duhul creştin, cu neputinţă („Este prăpastia unei societăţi care împarte lumea în caste – scrie autorul în chip absolut memorabil -, este prăpastia unui timp care pomeneşte la fiecare două propoziţii cuvântul uniune, dar care în fapt împarte şi desparte, cu alte cuvinte separă, aşezând distanţe. Este prăpastia unei lumi orfane,care şi-a pierdut, odată cu părinţii, normalitatea şi vocaţia. Vocaţia ei sacerdotală. Dumnezeu l-a invitat pe om să-i fie partener la Creaţie, să desăvârşească împreună lumea, slujnd. Apoi a venit căderea şi omul a cunoscut întunericul şi moartea. De-atunci încearcă mereu cu disperare să le învingă, străduindu-se prin orice mijloace să se facă stăpân asupra clipei. Timpul omului din eternitatea Domnului este un timp al sacerdoţiului din spatele oricărei profesii (s.n.)”.

Un sacerdoţiu, vasăzică un ministeriat, o slujire face Răzvan Ionescu şi aci, în noua sa scriere: Un episcop uitat şi Cărţile lui. Dionisie Romano /18o6-1873/(Editura KronArt, Braşov 2007). Este vorba, cu alte cuvinte, de o recuperare şi o restituire: redescoperirea însemnătăţii în viaţa culturală şi bisericească a României secolului 19 (mai exact, a spiritului românesc dintotdeauna) a ierarhului Dionisie Romano. Nu s-a vorbit de el de multe ori, iar când s-a făcut aceasta, rostirea n-a fost totdeauna curată; era cu penumbre şi comentariu insidios, cum remarcă undeva şi Răzvan Ionescu. Şi-au amintit aşadar de episcop, între alţii,înaintea lui, în afară de Melchisedec al Romanului, trăitor însă în acelaşi veac, mai întâi preotul Gabriel Cocora (care a depus ”trudă unică prin pasiune şi acribie”) şi apoi, de mai multe ori, marele cărturar, regretatul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală (care i-a urmat lui Dionisie, peste două sute de ani, la Buzău, în scaun) în studiul („rafinat şi amplu”) De la Filotei al Buzăului la Andrei Şaguna (1997). În Spiritualitate şi Istorie la întorsura Carpaţilor, două monumentale tomuri ce apar, în 1983, sub îngrijirea aceluiaşi Antonie, este reprodus, din Galeria de pictură a Palatului Episcopal din Buzău, obrazul de slavă al înaintemergătorului („O personalitate aparte – cum îl descrie Răzvan Ionescu, portretul e, iată, sintetic, cuprinzător -,înmănunchind laolaltă virtuţi policrome, de la neobositul tipograf, la învăţătorul luminat şi destoinicul director de seminar, de la harnicul egumen la vorbitorul neîntrecut şi ‚părintele’ ziaristicii bisericeşti /Vestitorul bisericesc, n.n./, dar şi la participantul activ la Revoluţia de la 1948, dedicat idealurilor unei naţiuni moderne, alături de figurile de prim rang ale intelectualităţii autohtone”). Dar Dionisie Romano (născut în Transilvania, la Săliştea Sibiului, în 1806) a „înfiinţat şcoli, a scris, a tradus, a tipărit”, mai mult, a „participat în mod nemijlocit la înfiinţarea Societăţii academice (viitoarea Academie Română) pentru a cărei bibliotecă a făcut prima importantă donaţie de carte”.

Depozitată în lăzi (sunt 18), biblioteca lui Dionisie Romano, ridicată, se pare, pe modelul aceleia a lui Ilarion al Argeşului, s-a construit (zice arhiereul Melchisedec) din cumpărarea (de la „clironomi”, adică urmaşi) a unui tezaur de carte al boierului Oltelniceanu; îmbogăţită(„ajungând a fi în timp una dintre cele mai mari şi mai valoroase biblioteci personale din epocă”), ea ar fi a fost consultată şi de Hasdeu, care, însărcinat de Ministerul Instrucţiunii publice, face o primă selecţie a titlurilor. Despre soarta acesteia în posteritate au scris, în detalii, Ioan Lupu, iar Antonie Plămădeală, în volumul al doilea din lucrarea pe care am evocat-o, anunţă că un inventar exhaustiv al bibliotecii a fost redactat de istoricul literar Marin Bucur. Această listă a fost conservată de poeta Victoria Ana Tăuşan, soţia supravieţuitoare a istoricului, iar Răzvan Ionescu o publică astăzi pentru prima oară în volumul de faţă. El scrie cu îndreptăţire: „Ceea ce constatăm la o primă cercetare, este că numărul de 18 lăzi, prezent în manuscrisul Marin Bucur, coincide cu numărul de 18 lăzi primit în septembrie 1897 dimpreună cu un inventar de către Biblioteca Academiei Române. Având în vedere lipsurile consemnate de profesorul Bucur şi adunând cele peste 3560 de volume cu cele peste 2250 de fascicule din ‚Catalogul’ acestuia, ne apropiem de totalul semnalat de inventarul din 1897”.

Prin urmare, listele isprăvite şi întregi ale primului raft de cărţi al Academiei Române stă astăzi, graţie lui Răzvan Ionescu, la dispoziţia cercetării; sunt acum, aş spune, în stare genuină, ele urmează deci a fi citie, investigate, comentate. Deoarece, cum spune frumos autorul nostru, cărţile vorbesc… „Dincolo de toată această avalanşă de date şi cifre, la urma urmei rămân cărţile care, prin conţinutul şi autorii lor, spun mai mult despre personalitatea complexă a vlădicii de Buzău, despre spiritul său viu, mereu racordat la provocările vremii sale, decât am încercat noi să desluşim pe parcursul acestor pagini”.
A.I. BRUMARU
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s