Un prozator ce explorează subtilităţile relaţiilor interumane este Vasile Dorin Ghilencea în noul său roman,intitulat simtomatic”La marginea dimineţii”,Editura Cellina,Craiova,2007.Romanul construieşte radiografia unor destine angrenate în circuitul social al vieţii,cu toate complicităţile pe care le presupune acesta:relaţii extraconjugale,justificarea faţă de propria conştiinţă,a personajului principal cu un citat din Biblie:”Iubiţi-vă şi înmulţitivă.Dar să trăiţi în pace şi armonie”.

Acţiunea romanului se desfăşoară într-un spaţiu convenţional,sătesc,unde Victor,Mimi,Marin Alexandrescu,Veronica,Sorin,Olga,Răducu,Rozinalleta Biro,etc,sunt personaje ce se conturează prin modul de abordare a dialogului.

Ideea romanului,complicată în aparenţă,cu o temă de moravuri,ar fi aceea a căutării autenticităţii fiinţei într-o lume care cultivă conformismul şi dedublarea.Tema desfăşurîndu-se în jurul unor relaţii extraconjugale şi a unui accident,este coerentă,iar scenariul epic destul de original şi de firesc organizat.

Romanul este structurat în 38 de capitole,care sunt de fapt,povestiri,ce asemeni unui puzzle,amestecate dau acelaş sunet liric al rememorării,cu tonul direct al dialogului,firesc,dar ,cu un text analitic.

In acest roman,prozatorul pune stările sufleteşti şi întâmplările vieţii sub lupa analizei,interpretând percepţia până la graniţa absurdului.Situaţiile sunt întortpcheate,dialogul e un şuvoi în care senzaţiile se amestecă cu reflecţia impulsul cu reacţia lucidă.dar,descoperim şi o terapeutică sufletească,o formă imperfectă de exorcizare a interiorităţii.Un mod de a realiza o”fotografie”a relaţiei extraconjugale a două personaje şi consecinţa acesteia.

Multe din capitolele cărţii sunt nişte poeme al unui prezent ce a alunecat în trecutul rememorat,aduceri aminte delicate ale unor obsesii şi imagini aduse în prezent.Realul se revarsă în astfel de momente ca o plasmă transparentă.Starea de incertitudine,indicând limite între frustrarea cotidianului şi reveria compensatoare este nota caracteristică a acestei proze.Analismul ei,iradiind plasticitate a observaţiei,face cel mai bine dovada că percepţia autorului e o formă de trezire”La marginea dimineţii”.

Cu mici incoerenţe în derularea scenariului,prezentul roman ne descoperă un prozator matur care face din confesiune o formă de răbufnire a interiorităţii transpusă intr-o naraţiune sub formă de caleidoscop.
AL. FLORIN ŢENE

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s