09 Mai 2008 – ANTONIA BODEA: „BUNAVESTIRE“, Editura „Eurograph“, Cluj-Napoca, 2007 (Al. Florin Ţene)

O poetă cucerită de himera poeziei clasice este Antonia Bodea în volumul de poezii”Bunavestire”,Editura”Eurograph”,Cluj-Napoca,2007,în care percepem o sensibilitate a eului care este un receptor “Ocrotit între cer şi Pământ”,iar cuvântul”sfântă suflare în tainic veşmânt.”

Volumul abundă în broderii lirice pe tema relaţiei poetă-mediul înconjurător,unde descoperim o bună doză de ingenuitate şi fervoare.Poeta jubilează în faţa primăverii,printr-o candoare adolescentină,şi al freamătului naturii:”In umbra casei,în april/Pe un răzor de păpădie/Un şir de cătăniţe-nscriu/Cea mai ştiută geometrie.”(Bună vestire).

E mult joc în această lirică,înţeles întotdeauna ca o expresie jovială a imaginaţiei conjugată cu trăirile autentice,şi această înscenare delicată şi graţioasă se răsfrânge chiar asupra tehnicii poetice:ritm ludic,precum în “Horele”argheziene,miniaturism domestic,atunci când închipuirea poetei nu explodează odată cu trăirea sa:”Prin tine…primeşte contur/Mireasma ta cădelniţează clipa,/Solstiţii măsoară milenii prin jur…/Visul şi-a risipit aripa.”(Despre tine).O anume religiozitate se desprinde din versuri,subtil divinitatea este evocată “Discret ca taina unei rugăciuni.”

Descoperim câteva inadvertenţe ale rimei,dar fluiditatea poemelor acoperă acest neajuns.Antonia Bodea rememorează,cu aceaşi vibraţie sufletească,dar mai apăsat liric,clipele trăite în natură,altar al cerului ce”Ingemănează psaltic bucurii”,îndulcite de efuziunile rugăciunii:”Discret ca taina unei rugăciuni/În mângâieri de caldă ocrotire/Inaripat ca-n basmul cu minuni/Ca o împărtăşanie spre izbăvire.”

Micropoemele,din ultima parte ale volumului sunt adevărate clic/clacuri ale unui aparat de fotografiat care surprinde clipa de lumină:”Paşi agale-/Caldarâmul obosit/Aşteaptă toamna.”

Atmosfera din”Bunăvestire”este ca o veste a timpului patriarhal,ritualizată,este în chip evident reflexul unei notaţii superioare.Lirica ori metafora sentenţioasă este o formă a încercării de a filtra vechea sensibilitate printr-o percepţie nouă.Totuşi,un soi de hieratism al reprezentării dă poeziei fior şi,uneori,grandoare.Efectul vine din răscolirea arhaicităţii.

AL. FLORIN ŢENE