Există în poezia semnată Dan Dobre atâta zbucium omenesc încât numai puterea inefabilă a cuvântului, cu magia lui, îl poate struni, aşezându-l în tipare poetice, şlefuite până la forma definitivă ce o iau agatele şi diamantele dintr-un colier sau dintr-o brăţară. Asemenea consideraţii le scriam pe marginea volumului de debut: „Scrisoare pentru gemeni“ – 2005, consideraţii regăsite pe coperta patru al celui de-al doilea volum al poetului bucureştean, volum ce poartă un titlu deloc prietenos cu poezia, total apoetic, parcă vrând să ne introducă în paginile unui ma-nual de cugetări cu alura – bunelor maniere. Dar cum Dan Dobre e creator de poezie adevărată, modernă, construită din concesiuni expresive, gânduri succinte, cuvinte materializate în simbol şi metaforă, vibrează sentimental şi intelectual în acelaşi timp, ne găsim în faţa unei cărţi de poeme cu o încordare acerbă a versului, totodată plin de o densitate lirică aparte şi implicit idea-tică în care „jocul“ (pentru că poetul este un ludic nedezminţit) are multiple sensuri: sublimare a realului întru proiecţia firească a unui proces de pretextualizare.

„Şi totuşi eu/ te-am auzit,/ cum ai clipit/ rupând de mine/ privirea ta sub răsărit!/ retezat/ sângerând încă/ trupul meu este suflet,/ o stâncă.“ (pag. 51). Sau: „împuşcă tu în mine tăcerea/ cu ochii tăi,/ cu mângâierea!/ şi lasă-ţi schijele în mine/ să lăcrimez în albe rime!/ împuşcă tu foile mele albe!/ tomuri/ adunate-n minte,/ ş-ţi vor cădea în palmă/ confetti de cuvinte.“ (pag. 68). Poetul Dan Dobre găseşte – stănescian – forţa interioară de a-şi regândi patetismul originar în termenii unei poe– tici reflexiv-meditative. Spun – nichitian – deoarece, semnificativ pentru poezia lui Dan Dobre este maniera de concepere a ima-ginilor poetice prin asocierea unor realităţi imediate.

„Iubito/ îţi mai aduci aminte,/ când îţi băteam pielea în săruturi/ şi braţele tale/ faleză dezvelită,/ mă aruncau spre tine/ în larg?“ (pag 16).

Poetul Dan Dobre posedă vocaţia de a declanşa vibraţia cuvintelor, pornind de la un pretext aleatoriu şi, îndată fluxul interior printre contur, devine poemul din care iradiază ori reverberează nenumărate alte noi sugestii cognitive ce – firesc – vizează viaţa poetului cu toate câte îl afectează spiritual. Aşadar, modernă în expresie, lirica lui Dan Dobre dezvoltă dincolo de aspectul ludic, o implicare persuasivă a sinelui poetic într-o realitate vădit motivată emoţional.

„Ultima bătaie a inimii, Părinte!/ e singura ce nu mă va aştepta!/ ecoul ei fatidic auzul îmi va închide/ peste care tu/ pământ vei arunca!/ şi n-ai să ştii când sângele meu adoarme/ în clepsidra ce nu se va mai răsturna/ cât a visat s-ajungă pe icoane/ şi poate cel mai mult/ pe cea din mâna ta!/ dar mai cu seamă n-ai să ştii Părinte/ cât am urât să îmi acoperi fruntea!/ c-o mână de mormânt din alte vechi morminte/ şi să-mi îmbălsămezi cu doliu/ moartea – .“ (Bilet pentru Popă).

VICTOR STEROM

Un răspuns to “19 Octombrie 2007 – DAN DOBRE: „ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI“, Ed. „Semne“, Bucureşti, 2006 (Victor Sterom)”

  1. Ayd Says:

    Domnule Victor Sterom ma inchin cuvintelor dumneavoastra legate de aceasta cronica literara insa credeti ca poetul Dan Dobre face parte din avangarda literara romaneasca?
    Ma inclin cu respect !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s